Anaxor's stream of thought

     Asa cum v-am promis, revin cu impresiile de dupa spectacol si nu pot spune decat ca a fost extraordinar! Compania Rhythm of the Dance ne-a oferit o reprezentare feerica a unei povesti din folclorul irlandez, si anume povestea a doi regi care s-au razboit intr-atat, incat a fost nevoie ca trei zei sa se intrupeze in oameni pentru ca pacea sa revina pe acele meleaguri.

 

        

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

     Dansatorii s-au “duelat” urmand cu strictete pasii unei coregrafii complexe si dificile, dar care a fost interpretata cu naturalete si cu o aparenta usurinta. Totul dadea impresia de plutire, dansatorii abia atingand pamantul.

     Pe parcursul spectacolului, au shimbat foarte multe costume (mai ales fetele), unele dintre acestea fiind fosforescente, amplificand astfel atmosfera de basm.

 

 

     Orchestra nu a parasit scena decat in pauza, aflandu-se cand in spatele dansatorilor, cand in centrul atentiei. Au interpretat melodii electrizante si ne-au indemnat sa tinem ritmul batand din palme. La inceput, lumea nu a prea indraznit, poate de teama sa nu strice farmecul cantecelor, dar apoi ne-am luat inima in dinti si nu ne-am mai oprit.  La un moment dat, violonistul si tobosarul au coborat in sala, printre spectatori, insufletind si mai mult atmosfera.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

     De asemenea, in momentele in care dansatorii isi schimbau costumele si se odihneau, trei cantareti au interpretat atat cantece traditionale, cat si melodii moderne. Au fost rasplatiti, la randul lor, cu aplauze furtunoase.

 

     Spectacolul a fost o adevarata reusita, sala a fost plina, spectatorii au plecat incantati, iar copiii (prezenti in numar destul de mare) vor avea ce povesti prietenilor lor.

     Imi cer scuze pentru calitatea imaginii pozelor si filmuletelor, aparatul meu da semne de oboseala cronica. De asemenea, filmele nu au sonor, aparatul de fotografiat nefiind dotat cu microfon.

     As vrea sa aflu si impresiile celor care vor vedea spectacolul pe care Rhythm of the Dance il va sustine la Bucuresti. Sunt sigura ca o sa le placa! 

 

 

          Dragii mei, in ultimele zile am reusit sa imbin utilul cu placutul si am ajuns in voiaj pe... Coasta de Azur! Mai precis, am vizitat Nisa si Monaco. Ma bucur ca am mers acolo pe perioada iernii, pentru ca altfel nu te poti bucura de priveliste din cauza sutelor de turisti care circula in toate partile.
          Am gasit o Nisa gatita deja de sarbatoare, un oras al contrastelor, in care sa pot intalni palmieri impodobiti cu becuri de Craciun, brazi artificiali si oameni care se scalda in marea Mediterana in plina luna decembrie. Am putut admira portul si panorama (dupa un urcus care mi-a amintit de treptele de la Cetatea Poienari), dar si freamatul acestui oras care parca nu doarme niciodata.



          Cum de la Nisa la Monaco nu e decat o azvarlitura de bat cu autobuzul (la "exorbitantul" pret de 1 euro), nu am ezitat sa pornesc intr-o misiune de recunoastere a taramurilor renumite pentru locuitorii lor cu venituri mai mult decat "rezonabile", vilele luxoase si iachturile pe care le poti admira la tot pasul.



          Din pacate, celebrul cazino era inchis pentru renovari, dar se puteau vizita imprejurimile si gradina foarte bine ingrijita. Desigur, trebuia sa fii atent, deoarece la orice colt de alee gaseai indicatoare de "proprietate privata" si nu era prea bine sa te aventurezi mai departe. Se pare ca bogatii planetei, desi epateaza prin bunurile detinute, nu vor sa fie deranjati de cei din lumea exterioara (cine stie, poate se trezesc din nou cu picioarele pe pamant).



          Am fost uimita sa constat ca, in centru Monaco-ului, un oras extrem de inghesuit, peisagistii au reusit sa duca un colt din Japonia. Mai precis, au amenajat o foarte frumoasa gradina japoneza, oaza de relaxare si incantare vizuala, "dotata" cu rate si pesi multicolori. E o placere sa te plimbi pe acolo!



          Timpul petrecut la Nisa a fost scurt (trei zile, cat a tinut congresul la care am participat), dar a meritat din plin!
          Nu-mi mai ramane decat sa va las in compania fotografiilor din albumul alaturat si sa va urez vizionare placuta! :)