Anaxor's stream of thought

        - Despre ce sa vorbim?

Nu reuseam deloc sa-mi revin din surpriza! Pisica aceasta cu ochi aurii, care mi-a stat alaturi de atatea ori, imi vorbeste! Iar eu ii raspund! Probabil ca am innebunit...

- Sa vorbim despre Nimic.

- Pai daca nu-i nimic de spus...

- Stii la fel de bine ca mine ca nu-i adevarat. In capul tau se tot ciocnesc o multime de

ganduri si intrebari, iar tu nu te-ai hotarat inca cu care sa incepi, de aceea spui ca nu te gandesti la nimic.

        Desigur ca T avea dreptate, numai eu nu realizasem acest lucru.

        - Sa o luam de la inceput! La ce te gandesti?

        - Ma gandeam ca nu mai pot sa simt nimic, nu se intampla nimic si nu mai doresc nimic. De o

buna bucata de timp viata mea parca a inghetat si m-a prins intr-un joc in care timpul nu mai are nicio valoare. Absolut NIMIC nu ma motiveaza sa merg mai departe.

Vocea mea capatase o tonalitate din ce in ce mai inalta, ajungand aproape de strigat.

T medita cateva secunde iar cand reincepu sa vorbeasca, adopta o atitudine de sfinx. Ma simteam ca si cum in curand voi afla dezlegarea vreunui mister antic.

- Spui ca nu mai esti capabila sa simti ceva. Cum sa nu? Doar acum cateva minute erai atat

de uimita ca iti vorbesc, incat ai redevenit atenta la ceea ce se intampla in jurul tau. Poate ca sentimentele nu au acea intensitate pe care ti-o doresti, dar asta nu inseamna ca ele nu exista.

        -Ai dreptate...

        - Si ce simti acum, in acest moment?

        - Furie! Sunt furioasa ca nu mi-am dat seama mai demult de acest lucru, sunt furioasa ca am pierdut atata timp crezand ca nu mai pot simti si mai ales, sunt furioasa ca nu am facut nimic.

        - Deci in mod sigur poti simti, acum te-ai convins de asta.

        -Da!

        - Bun, sa trecem mai departe. Spuneai ca nu se intampla nimic. Te contrazic din nou! Insusi faptul ca stam acum de vorba este o evadare din monotonia care te supara. Viata nu ne ofera lucruri palpitante si inedite in fiecare zi, dar putem gasi mereu „nimicuri” care sa ne faca placere si sa ne stimuleze, trebuie doar sa te uiti in jurul tau.

Trebuia sa recunosc adevarul spuselor lui T si incepeam sa ma simt rusinata de zilele petrecute in lancezeala, atat de centrata pe mine incat am ignorat orice m-ar fi putut scoate din acea stare.

- Mai spuneai ca nu-ti doresti nimic. Aici ar putea interveni doua probleme. Nu-ti mai doresti nimic pentru ca ai obtinut deja totul, sau pentru ca ai ajuns la concluzia ca nu vei obtine ce vrei si atunci nici macar n-ai incercat?

Aceasta intrebare, care suna mai mult ca o acuzatie, m-a luat pe nepregatite. Nu m-as fi gandit niciodata ca lucrurile ar putea sta in felul acesta.

- Daca e adevarata prima afirmatie, atunci n-ai decat sa-ti cauti noi lucruri care sa te stimuleze, pe care sa-ti doresti sa le obtii si pentru care sa vrei sa te lupti. Dar daca e adevarata a doua varianta, atunci nu ai de ce sa te plangi, pentru ca a fost alegerea ta.

O priveam fix pe T, incapabila sa ma desprind de ochii ei aurii.

- Cat despre motivatie, din nou ea depinde doar de tine. Dorinta si motivatia sunt strans legate, astfel incat in momentul in care iti vei dori ceva, vei fi cu siguranta motivata sa obtii acel lucru si, in felul acesta, timpul va capata din nou valoare.

Spunand acestea, T se intinse de parca abia s-ar fi trezit dintr-un somn bun si se indeparta gratios, fara zgomot.

- Stai putin!

T si-a intors privirea aurie spre mine.

- Vreau sa-ti multumesc, chiar aveam nevoie de o ciocnire cu realitatea.

T ma privea de parca nu intelegea nimic din ce-i spuneam.

- T? Ai inteles ce ti-am spus?

- Miau!?

Ma apropii cu pasi repezi de o noua etapa de studiu, care ar trebui sa culmineze cu un examen care sa-mi dea (dupa lupte seculare, care au durat cat au durat) drept de libera practica si mi-am amintit de desenul asta, pe care l-am facut acum aproape 5 ani.  Cat de ciclica poate fi viata uneori...