Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
19 janvier 2017 4 19 /01 /janvier /2017 20:52

E intuneric. Cobor o scara subreda care pare sa nu se mai sfarseasca. De cand merg asa, nici nu mai stiu, dar cumva nici nu mi se pare important. Timpul nu mai are valoare, trecutul si viitorul se contopesc intr-un prezent continuu. Am senzatia ca cineva ma urmareste si privirea aceea invizibila ma arde de pretutindeni si de nicaieri. Deodata ajung in fata unei oglinzi din care ma priveste o fetita impietrita intr-un strigat mut. Fetita mi se pare cunoscuta, dar nu as putea spune unde am mai vazut-o. Imaginea ma atrage ca un magnet, asa ca intind mana si ating oglinda...

 

Cad cu o viteza incredibila. De undeva de sus oglinda imi arata corpul captiv in nemarginirea ei argintie. Acum sunt o masa amorfa si lucrul asta ma inspaimanta. Nu mai stiu cine sau ce sunt sau daca am fost vreodata altceva decat sunt acum...

 

Dupa o vreme, caderea devine din ce in ce mai lina si ma opresc in mijlocul unei incaperi cu sute de oglinzi care nu reflecta nimic. O intrebare isi face loc in mintea mea: oare ele nu reflecta nimic sau eu nu mai exist? Nu am timp sa caut un raspuns, caci din fiecare oglinda isi face aparitia cate o silueta umana fara chip. Aratau ca si cum un sculptor grabit le-a plasmuit din lut moale si a uitat mai apoi sa le termine. Pe masura ce se aproprie de mine, ele capata trasaturi distincte. Sunt eu de o suta, de o mie de ori, la diferite varste. Fiecare "eu" este o emotie, o amintire, o experienta. Toate ma arata acuzator cu degetul si vin aproape, mai aproape, din ce in ce mai aproape, pana cand sunt absorbite in masa amorfa care sunt acum.

 

Avalansa brusca de emotii intense si amintiri e mai mult decat pot suporta. O durere cumplita pune stapanire pe mine si nu ma mai pot gandi la nimic altceva. Sa exist doare... chiar prea mult... Simt ca ma sufoc. Dau sa strig, dar nu reusesc sa scot nici macar un sunet...

 

E intuneric si e cald. Sunt pretutindeni si nicaieri, am inteles tot si in acelasi timp nu stiu nimic. T doarme langa mine. Pot sa-i simt blana moale si respiratia calda...

 

In linistea asurzitoare a noptii, din adancurile subconstientului rasuna Faint...

 

Partager cet article

Repost 0
Published by Anaxor - dans Taifasuind cu T
commenter cet article

commentaires