Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Présentation

  • : Le blog d'Anaxor
  • Le blog d'Anaxor
  • : impresii, calatorii, fotografii si tot ce-mi mai trece prin cap
  • Contact

Recherche

Liens

4 mai 2017 4 04 /05 /mai /2017 09:52
Foto: Salvador Dali, "Metamorfoza lui Narcis"

Foto: Salvador Dali, "Metamorfoza lui Narcis"

Ma aflu pe o scena de teatru intunecata. De undeva de sus, un reflector nevazut arunca asupra mea o lumina artificiala puternica. In jurul meu stau oamenii de lut, fara chip, asezati in cercuri concentrice si aratandu-ma cu degetul. Ii privesc o vreme, apoi intind mana si il ating pe cel din fata mea.

 

Sunt prinsa in hora alaturi de oamenii de lut. Ne invartim, fiecare cerc in alta directie. Ma desprind din iuresul ametitor si las in urma scena pe care hora continua cu oamenii de lut inlantuiti intr-un dans mut. Merg printr-un culuar intunecat, in capatul caruia zaresc prin cadrul unei usi deschise un peisaj de poveste.

 

Pasesc pragul si las un urma teatrul vietii. Acum ma aflu intr-un lan de grau copt in mijlocul caruia ma asteapta un copac. Il recunosc: este copacul meu, cu trunchiul centenar si ramuri mari, noduroase si intinse, oferindu-ti adapost si umbra. Ma asez cu spatele lipit de trunchi si simt cum ma invaluie linistea acelor locuri. In zare straluceste apa unui lac, iar crestele inzapezite ale muntilor par ca ar vrea sa atinga cerul.

 

Timpul se dilata, iar eu am impresia ca aici si-a facut culcusul vesnicia. Mi-e bine. Am gasit in sfarsit locul in care nu ma grabesc nicaieri si in care nu trebuie sa fac nimic. Dar oare cate lucruri trebuie neaparat facute in viata?

 

Stiu ca a venit momentul sa plec, dar nu vreau sa las in urma toata aceasta liniste si lumina, asa ca iau cu mine un glob de cristal in care am inghesuit cat mai mult din stralucirea acestor locuri.

 

Pasesc din nou prin cadrul usii deschise si ma intorc pe scena unde hora se joaca in continuare. Ajunsa in mijlocul ei, sparg globul de cristal, iar lumina din el se raspandeste peste tot in jur, transformandu-se intr-o bolta instelata. Oamenii de lut se fac din ce in ce mai mici, pana ajung ca niste viermi de smoala si fug care-ncotro. Privesc stelele si linistea ma cuprinde din nou.

 

T se foieste langa mine si ma priveste somnoros. Pare obosit dupa ce mi-a fost alaturi prin atatea calatorii ciudate. Alunec din nou in lumea viselor, leganata de ritmul torsului sau.

Partager cet article

Repost 0
Published by Anaxor - dans Taifasuind cu T
commenter cet article

commentaires