Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Présentation

  • : Le blog d'Anaxor
  • Le blog d'Anaxor
  • : impresii, calatorii, fotografii si tot ce-mi mai trece prin cap
  • Contact

Recherche

Liens

6 juin 2017 2 06 /06 /juin /2017 06:58

E o dezolanta zi de duminica. De ore intregi ploua neincetat, iar vantul arunca in rafale furioase stropii de ploaie spre geamuri. Stau cocotata pe pervazul bucatariei si privesc orasul cenusiu si trist.

 

Cei cativa copaci piperniciti din minusculul petec de verdeata din fata blocului se indoaie gemand sub rafalele de vant si ploaie. Canalele s-au infundat si apa curge siroaie pe strada. Firma luminoasa a magazinului de la parter palpaie jalnic, pe jumatate smulsa de vant. Un maidanez ud leoarca se apropie de trecrea de pietoni. Se uita in stanga si-n dreapta, apoi traverseaza grabit, cu coada intre picioare si capul in jos. Ma uit la el si ma gandesc ca bietul patruped da dovada de mai mult instinct de conservare si de mai multa educatie (obtinuta din experienta, desigur) decat multi bipezi cu pretentii de homo sapiens. Inainte sa dispara dupa coltul blocului, se fereste abil de un picior indreptat in directia lui.

 

Posesorul piciorului trece acum pe sub geamul meu. E imbracat "de firma" din cap pana-n picioare, iar blugii rupti in cele mai neasteptate locuri atarna pe le suficient cat sa poata arata oricui elasticul de la chiloti (tot de firma, fireste). Vorbeste la telefon, tare ca sa-l auda toata lumea.

 

Ba fratica, daca nu vii diseara la chef o pui cu mine! Vine Adela cu sor-sa. Asa bucatele buuuuneee n-ai vazut de cand esti tu. Daca poarta iar fusta aia scurta nu-mi mai scapa, sa mor io!

 

Si trece mai departe continuand telefonic descrierea fanteziilor lui cu Adela (+/- sor-sa)...

 

Ploaia continua sa bata-n geam cu zgomot. Ma uit in jur: ibricul de cafea zace in chiuveta de dimineata, cana de pe masa e pe jumatate plina, bucataria s-a umplut de fum de la tigara care arde mocnit in scrumiera. Mi-e cam foame, dar mi-e si lehamite de tot si toate. Imi lipesc fruntea de geam si, uitandu-ma la reflexia mea stearsa, imi amintesc o alta duminica cu ploi si suflet greu.

 

A fost demult, sa tot fie vreo 25 de ani de atunci... Aveam fruntea lipita de fereastra unui tren care gonea prin noapte spre un oras invecinat. Stropii de ploaie se prelingeau la intervale egale, iar luminile indepartate pareau sa aiba halou prin perdeaua de apa. In compartiment eram doar eu si mama, cu doua genti inghesuite la locul de bagaje. Mama a hotarat plecarea ca "sa-l invete minte" pe tata "sa se dea pe brazda daca vede ce pierde" si sa faca cum vrea ea. Nu era nici prima, nici ultima data cand sufletul mi se rupea in bucati dintre care unele erau iremediabil pierdute, dar plecarea asta (si singura de altfel) n-am s-o uit niciodata. Asa cum n-am sa uit nici privirea tatei cand ne-a adus inapoi acasa cateva zile mai tarziu, parca imbatranise zece ani si tristetea din privire nu l-a mai parasit de atunci...

 

Ma dezlipesc de geam si ma scutur de amintiri. Deschid larg fereastra, sa iasa fumul. Pun in chiuveta, langa ibric, cana si scrumiera. Lasa ca le spal mai tarziu... Acum am nevoie de o plimbare prin ploaie. E exact ce a recomandat doctorul pentru a scapa de umbrele trecutului!

Partager cet article

Repost 0

commentaires