Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Présentation

  • : Le blog d'Anaxor
  • Le blog d'Anaxor
  • : impresii, calatorii, fotografii si tot ce-mi mai trece prin cap
  • Contact

Recherche

Liens

9 octobre 2008 4 09 /10 /octobre /2008 14:45

       Era o zi frumoasa de vara. Oriunde priveai, vedeai doar verdele crud al ierbii smaltuite cu flori. Soarele stralucea vesel deasupra padurii, facand praful potecii sa straluceasca, rascolit din cand in  cand de o adiere blanda si inmiresmata.
       Daca priveai in zare, spre poteca ce ducea in padure, puteai zari un baietel mergand vesel, cu ghiozdanul in spate. Cu cat baiatul se apropia mai mult, cu atat puteai sa-ti dai mai bine seama ca, de fapt, nu era baiat, ci o fata de vreo 15 ani imbracata baieteste si care purta o sapca ce ii ascundea pletele aramii.
       O chema Dawn si locuia impreuna cu mama ei intr-o casuta din inima padurii. Astazi era o zi speciala: nu era numai ultima zi de scoala, ci si ziua ei de nastere si Dawn se grabea sa ajunga acasa, unde stia ca este asteptata cu nerabdare. Isi ridica fata spre soarele de amiaza si ii zambi. Curand avea sa ajunga la poalele padurii, unde va fi inconjurata de zgomote familiare: fosnetul frunzelor in adierea domoala, ciripitul pasarilor, susurul paraului care strabatea padurea si trecea chiar pe langa casa ei.
       Dawn iubea padurea. Nicaieri nu se simtea mai bine decat acolo si acest lucru nu se datora numai faptului ca locuia intr-un luminis din inima padurii! Pur si simplu simtea ca apartine acelor locuri cu toata fiinta ei. Se simtea una cu copacii seculari si cu pamantul in care acestia isi aveau radacinile adanc infipte, cu vantul inmiresmat care venea de departe, aducand cu el soaptele altor meleaguri, cu vietuitoarele care isi aveau salas aici.
       Simtind parfumul padurii, Dawn grabi pasul. Mirosul acela proaspat de frunze, lemn si flori salbatice o atragea ca un magnet. Dar nici nu intra bine in padure, ca din spatele unor tufe dese de zmeura ii iesi in cale un lup. Si nu parea a fi un lup obisnuit! Era de doua ori mai mare, iar blana lui alba stralucea, luminata de razele de soare care strabateau printre ramurile copacilor. O privea pe Dawn cu ochii lui de un albastru intens.
       - Sasha! striga Dawn, cu chipul luminat de bucurie.
       Merse drept spre lup si il imbratisa cu drag.
       - Mi-a lipsit padurea atat de mult!
       Sasha o privi cu repros.
       - Si tu mi-ai lipsit, stii bine. Hai sa mergem acasa!
       Dawn si Sasha pornira unul langa celalat pe poteca ingusta si intortocheata care se pierdea printre copaci. Dupa o vreme, au ajuns intr-o poiana scaldata in lumina, in mijlocul careia se afla o casuta de lemn.
       Dawn alerga spre usa, cu Sasha pe urmele ei.
       - Mama, ne-am intors! Mama?! Unde esti?
       Casa era goala...
       - Oare unde e? il intreba ea pe Sasha. Intotdeauna e acasa cand ma intorc de la scoala.
       Dawn iesi din casa si se intinse in iarba inalta si plina de flori, privind fluturii care zburau voiosi.
       Fara sa-si dea seama, adormi. Visa ca se afla intr-o padure ciudata, invaluita in ceata. Cauta cu disperare ceva... probabil iesirea din acel loc straniu. Incepu sa alerge printre copaci, fara sa vada exact pe unde mergea, din cauza cetii. Deodata, auzi in spate un zgomot de crengi rupte si tropotul unor copite de cal. Se intoarse si vazu un cal alb venind spre ea. Calul avea pe frunte un cristal rosu, stralucitor, in forma de stea, cu colturile aurite. Se opri la cativa pasi de ea si ii spuse:
       - E timpul sa te intorci. Daca nu aduci Piatra Lunii inapoi in trei zile, lumea noastra va pieri. Trebuie sa te intorci acum. Trebuie!
       Dawn se trezi tremurand. Ce insemna visul acela? Unde trebuia sa mearga? Si ce era Piatra aceea, atat de importanta?
       Isi zari mama apropiindu-se, cu bratele pline de flori.

Partager cet article

Repost 0

commentaires

didier 12/10/2008 21:30

BIENVENUE CHEZ UTOPIA AMITIéS DIDIER

Anaxor 12/10/2008 21:35



merçi :)