Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Présentation

  • : Le blog d'Anaxor
  • Le blog d'Anaxor
  • : impresii, calatorii, fotografii si tot ce-mi mai trece prin cap
  • Contact

Recherche

Liens

14 octobre 2008 2 14 /10 /octobre /2008 14:15

- Te-ai si intors! Speram sa pot termina totul inainte sa vii, dar se pare ca nu am reusit. Ce-ai patit ?

Mama ei o privi ingrijorata. Dawn nu reusea sa-si revina dupa visul acela. Isi privi mama tremurand, cu lacrimi in ochi.

- Dawn, ce s-a intamplat ? Te rog, spune-mi ce-ai patit.

Se hotari sa-i povesteasca mamei sale visul, poate o ajuta sa-l inteleaga, sa-si dea seama ce insemna. Dar, pe masura ce povestea, observa ca mama ei devenea din ce in ce mai nelinistita, iar cand termina, in ochii ei puteai vedea nici mai mult, nici mai putin decat panica. Mama ei scapa florile din brate si o privi inmarmurita, incapabila sa scoata un cuvant.

Dawn se nelinisti. De ce reactiona mama ei in felul acela ? La urma urmei, era doar un vis. Un vis ciudat, e adevarat, dar un vis si nimic mai mult. Poate ca era doar obosita si de aceea avusese un astfel de vis.

-         Mama, nu e cazul sa te ingrijorezi, a fost doar un vis.

-         Nu a fost "doar" un vis !

Pe chipul mamei ei se putea vedea mai intai spaima, apoi resemnare si, in cele din urma, o hotarare crancena. Cu un oftat, ea zise :

- Inca de la inceput am stiut ca va veni momentul in care va trebui sa-ti spun adevarul. Dar speram sa nu fie chiar atat de repede...

Isi lua fiica de mana si o privi cu multa dragoste.

- Eu nu sunt mama ta.

Dawn simti cum ii fuge pamantul de sub picioare. Refuza categoric sa creada ceea ce tocmai auzise. Pur si simplu nu era posibil ! Isi privi mama inmarmurita.

- Te-am gasit in padure, in urma cu 14 ani. Din prima clipa am stiut ca nu esti un copil obisnuit. Dormeai pe un pat de frunze cu Sasha langa tine, pazindu-te. M-am apropiat cu teama, pentru ca nu stiam daca voi fi atacata sau nu. Sasha m-a privit cateva clipe, apoi s-a dat la o parte si m-a lasat sa te iau in brate si sa te duc acasa. Te-a urmat mereu, ca o umbra.

Dawn asculta povestea mamei ei, incercand sa-si dea seama daca viseaza sau nu.

- Din acel moment am devenit mama ta. In noaptea aceea am avut un vis. Eram pe malul unui lac argintiu luminat de luna. Dintre copaci, s-a apropiat de mine un cal alb cu stea rosie in frunte si mi-a spus ca va veni o vreme cand va trebui sa te intorci unde ti-e locul. M-a rugat sa iti dau talismanul atunci cand va veni timpul si cred ca momentul acela a sosit.

Mama ei se ridica de pe iarba si intra in casa. Dupa cateva minute, se intoarse si ii intinse un pandantiv.

Dawn il lua. Era un diamant in mijlocul caruia se vedea un fum stralucitor, care se misca neincetat. Diamantul era prins intr-o montura de aur.

- Il aveai la gat in ziua in care te-am gasit, zise mama ei.

Dawn o privi. Un sentiment de adanca tristete lua locul socului initial. Cineva o lasase in padure... poate chiar parintii ei adevarati. Cum au putut face asa ceva ?

- Unde m-ai gasit ?

-   Daca urmezi cursul paraului, vei ajunge intr-o poiana cu doi mesteceni care au crengile impletite. Acolo v-am gasit, pe tine si pe Sasha.

Dawn o privi din nou ce cea care ii fusese mama atatia ani. Cand vorbi, voce ii trada tristetea din suflet.

-         Trebuie sa plec. Trebuie sa aflu adevarul.

-         Stiu asta. Am stiut-o intotdeauna.

Ochii mamei ei se umplura de lacrimi. Simtea cum i se rupe inima, dar nu incerca sa o opreasca.

- Ma voi intoarce, promit ! Esti singura mama pe care o cunosc si te voi iubi mereu, sa nu te indoiesti de asta.

Dawn isi imbratisa strans mama apoi pleca, insotita de Sasha, urmand firul apei.

Partager cet article

Repost 0

commentaires