Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Présentation

  • : Le blog d'Anaxor
  • Le blog d'Anaxor
  • : impresii, calatorii, fotografii si tot ce-mi mai trece prin cap
  • Contact

Recherche

Liens

15 octobre 2008 3 15 /10 /octobre /2008 14:31

Am fost ieri la spectacolul de muzica baroca  « Codex Caioni », care s-a desfasurat la Teatrul National Cluj, sub egida Centrului Cultural Francez. Acest spectacol este sustinut de artistii aflati sub bagheta lui Jean-Christophe Frisch, cel care a colindat lumea in cautarea urmelor muzicii baroce si care a aflat despre manuscrisul « Codex Caioni », gasit in zidul unei biserici din Transilvania. Acest manuscris este opera staretului unei manastiri din Transilvania si se crede ca reprezinta autoportretul muzical al autorului, pe numele sau Johannes Caioni (Ioan Caianu).

Imediat dupa stingerea luminilor din sala, artistii isi fac aparitia pe scena, se saluta prieteneste, dau mana unii cu altii, ca niste prieteni care nu s-au vazut de ceva vreme si se aseaza la locurile lor, in fata partiturilor. Dupa ei intra in scena si Jean-Christophe Frisch, dirijor si artist la flaut. Acesta saluta publicul, isi cere scuze pentru faptul ca nu stapaneste prea bine limba romana si incepe sa explice istoria manuscrisului care a dat numele spectacolului. Aflam astfel ca Johannes Caioni a fost numit vicar de catre Papa Innocent al XI-lea, datorita numeroaselor sale talente (muzician, publicist si editor, profesor, teolog si filosof), fapt care dus la nenumarate represalii din partea altor conducatori ai Bisericii. Acest autoportret muzical al autorului este ilustrat cu imagini care reprezinta un iepure (autorul) vanat de catre nobili, clerici si tarani.

Dupa aceasta scurta introducere suntem invaluiti de acordurile muzicii, de vocile sopranei Cyrille Gerstenhaber, mezo-sopranei Adriana Epstein, tenorului Sébastien Obrecht si baritonului Ion Dimieru si ii putem admira pe dansatorii Virág Imola si Virág Endre interpretand atat dansuri din perioada baroca, cat si dansuri populare transilvanene.

In continuare devenim martorii unui « duel » intre ansamblul de viori si flautul lui Jean-Christophe Frisch, timp in care dansatorii pleaca in culise pentru a-si schimba costumele.  Acest moment muzical deosebit de vesel si plin de viata este urmat de o noua serie de dansuri, cu miscari din ce in ce mai rapide (un mic exemplu poate fi gasit aici).

Este interesant de observat faptul ca artistii care nu canta intr-un anumit moment nu stau degeaba asteptandu-si randul, ci participa la schimbarea decorului, asigurand astfel fluenta spectacolului.

Partea a doua debuteaza cu o nunta muzicala in care mirii (cei doi dansatori) asista la lupta dintre inger (soprana  Cyrille Gerstenhaber, care poarta acum o pereche de aripi) si demon (mezo-soprana Adriana Epstein, imbracata in negru), lupta « arbitrata » de preotul bisericii (tenorul Sébastien Obrecht, imbracat intr-un costum asemanator tunicii preotilor catolici si cu insemne rosii pe fata). Lupta este lunga si grea, balanta inclinandu-se cand de partea binelui, cand de partea raului. Dar noi stim cum sunt povestile, nu ? Binele invinge intotdeauna !

Atunci cand ultimele acorduri sunt pe cale sa se stinga, atmosfera este insufletita de vibratiile tobei lui Pierre Rigopoulos si putem admira un nou duel intre acesta si dansatorul Virág Endre. Este un duel vioi intre maiestria tobosarului si indemanarea dansatorului, care raspunde la provocare si ne uimeste cu o serie de miscari in care isi loveste palmele de coapse sau de cizmele lacuite (un fragment poate fi urmarit aici).

Urmeaza un moment de respiro, in care baritonul Ion Dimieru canta despre frumusetea florilor Paradisului, dupa care vocea clara a sopranei ne-a incantat auzul cu o melodie romaneasca.

Spectacolul continua tot cu o intrecere, de aceasta data intre muzica traditionala (populara) si cea clasica. Pe parcursul acesteia, artistii par din ce in ce mai prinsi de ritmul muzicii noastre populare, iar la final toti canta si danseaza la unison.

Acest concert de muzica baroca a impresionat intr-atat cei peste 500 de spectatori, incat nu e de mirare ca, la sfarsit, cu totii ne-am ridicat in picioare si am aplaudat ritmat, din ce in ce mai repede, incercand sa ne aratam astfel admiratia pentru munca enorma depusa de cei 15 artisti de diferite nationalitati (francezi, maghiari, germani, greci, romani, suedezi) aflati sub indrumarea lui Jean-Christophe Frisch.

Cantecele au fost in mai multe limbi (latina, germana, romana) si s-au folosit instrumente clasice (vioara, violoncel, flaut, chitara, viola), instrumente din perioada baroca (kamancheh, theorbo, orga) si instrumente de percutie.

La iesirea din sala, cei care doreau puteau sa cumpere CD-ul, pentru a-si putea asculta melodiile preferate in confortul propriei locuinte (eu l-am luat :P). Trebuie sa va mai spun ca acest CD a intrat in topul celor mai bune CD-uri din Franta.

Spectacolul Codex Caioni mai poate fi urmarit la Bucuresti (pe 16 octombrie) si la Iasi (pe 18 octombrie).

 Mai multe informatii puteti gasi pe site-ul oficial.

Partager cet article

Repost 0

commentaires