Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Présentation

  • : Le blog d'Anaxor
  • Le blog d'Anaxor
  • : impresii, calatorii, fotografii si tot ce-mi mai trece prin cap
  • Contact

Recherche

Liens

23 octobre 2008 4 23 /10 /octobre /2008 16:20

           Dawn n-ar fi putut spune de cat timp mergea pe malul raului. De fapt, ea nu si-a dat seama nici ca se lasase seara, atat era de absorbita de gandurile ei. Rememora a zecea oara tot ceea ce-i povestise mama ei, dar si propriul sau vis. Incerca sa-si dea seama ce ar fi putut sa-i determine pe parintii ei sa o lase in padure. Se intreba ce s-ar fi intamplat cu ea daca nu ar fi fost gasita si, pentru prima oara, se intreba in ce moment devenise Sasha protectorul ei. Dar oricat se chinui sa gaseasca un raspuns, nu reusi.

            Se lasa noaptea, dar ea nu observa. Continua sa mearga instinctiv, deoarece mai mult ghicea drumul decat il vedea. Se impiedica de cateva ori de radacinile copacilor si Sasha veni repede sa verifice daca nu se intamplase ceva.

            Deodata se opri. In fata ei, dupa un cot al raului, zari o poiana in mijlocul careia se aflau, scaldati in lumina lunii, doi mesteceni cu ramurile impletite care formau un fel de bolta de verdeata.

            Dawn se grabi sa ajunga acolo. Cand mai avea doar un pas, aluneca pe iarba umeda si cazu chiar sub bolta de ramuri.

            Cand s-a ridicat, a ramas muta de uimire. Raul, poiana si cei doi mesteceni disparusera. In jurul ei, cat vedea cu ochii, erau doar copaci uscati invaluiti intr-o ceata subtire. Ramurile copacilor se miscau straniu in bataia vantului, scotand zgomote ciudate, ca plansul unui copil. Padurea parea pustie, cu exceptia unor corbi care au privit-o cateva momente si apoi si-au luat zborul.

            Lui Dawn, padurea i se parea foarte cunoscuta. Parca mai fusese acolo, dar cand ? Incercand sa-si amineasca, merse prin padure pana cand a ajuns pe malul unui lac ce scanteia argintiu sub razele lunii. Atunci realiza : era chiar padurea din vis !

            Se intoarse sa o priveasca mai bine si vazu cum ceata se condensa printre copaci, luand forma unui cal alb, cu stea pe frunte.

            - Ai venit, zise el apropiindu-se. Trebuie sa gasesti Piatra Lunii inainte de a fi prea tarziu. Nu mai e timp !

            Dawn il privi fascinata. Nu stia de ce, dar simtea ca putea avea incredere in el, de parca l-ar fi cunoscut de foarte mult timp.

            - Cine esti ? Unde ma aflu ? Ce este Piatra Lunii ?

            Avea atatea intrebari, incat nu stia cu care sa inceapa.

            - Stiu ca sunt multe lucruri de explicat dar, din nefericire, nu avem timp pentru asta. Regele Metus stie deja ca te-ai intors.

            - Regele Metus ?

            -Stapanul Tenebrelor. El este cel care a furat Piatra Lunii si a transformat Padurea Eterna in ceea ce vezi acum.

            Dawn privi din nou copacii desfrunziti care gemeau straniu in adierea vantului.

            - Padurea Eterna era un loc minunat, in care puteai gasi herghelii de unicorni, cerbi cu coarne de aur, lupi cu blana argintie si multe alte vietati, traind in armonie. Copacii stiau povesti din toate colturile lumii, iar vantul aducea cu el cantece indepartate. Piatra Lunii proteja aceste meleaguri si isi inzestra paznicul cu puteri nebanuite. Cand regele Metus si armata sa de kere au atacat, regina Aurora nu a reusit sa-l opreasca. Desi a luptat vitejeste, a fost invinsa si Piatra furata. La plecare, regele Metusa aruncat un blestem asupra Padurii, omorand toate vietuitoarele care nu si-au gasit adapost. Singurii crutati au fost corbii, care i-au jurat credinta. Pana acum, regele Metus nu a reusit sa descopere puterile pe care le are Piatra Lunii, dar nu mai are mult. De aceea trebuie sa o recuperezi acum, inainte sa descopere secretul si sa distruga ce-a mai ramas din lumea noastra.

            - De ce eu ? Ce am eu de-a face cu Piatra Lunii ?

            - Tu esti singura care o poate recupera deoarece, dupa mama ta, tu esti acum paznicul ei.

            Dawn simti cum inima ii bate atat de tare, incat e gata sa-i sara din piept.

            - Asta inseamna ca...

            - Da. Regina Aurora era mama ta.

Partager cet article

Repost 0

commentaires