Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Présentation

  • : Le blog d'Anaxor
  • Le blog d'Anaxor
  • : impresii, calatorii, fotografii si tot ce-mi mai trece prin cap
  • Contact

Recherche

Liens

27 octobre 2008 1 27 /10 /octobre /2008 14:55

Dawn se aseza pe malul lacului si privi mult timp suprafata nemiscata a apei. Ceea ce tocmai aflase explica multe lucruri. Dar ce s-a intamplat cu mama ei dupa ce a  pierdut ?

- A murit ?

- Intr-un fel, da. Dar ea va fi mereu aici.

Dawn il privi nedumerita.

- Vei intelege la momentul potrivit. Acum trebuie sa ajungi la Spiritul Padurii. El te va indruma si iti va spune cum sa-l gasesti pe regele Metus.

- Cum ajung la el ? Unde e ?

- Nu stiu. Doar Padurea si vietatile ei stiu unde isi afla salasul. Il vei gasi, nu te ingrijora, dar trebuie sa te grabesti.

Ceata din care era facut calul alb incepu sa se destrame.

- Stai ! Nu mi-ai raspuns la prima intrebare !

Dawn a crezut ca vede in ochii lui urma unui zambet.

- Ma numesc Philotes.

Si disparu. Ceata plutea printre copaci la fel de nemiscata ca inainte.

Dawn nu mai pierdu nici o clipa si porni in cautarea Spiritului Padurii dar, dupa cateva ore, realiza ca era un lucru aproape imposibil. Padurea Eterna era imensa. I-ar fi luat ani intregi sa o strabata toata, iar ea nu stia nici macar ce cauta. Era oare o pestera, un copac, o vizuina ? Stia ca avea nevoie de ajutor, dar pe cine sa intrebe ? Philotes i-a spus ca vietatile padurii stiau unde ar putea fi gasit Spiritul Padurii, dar tot el i-a spus ca apropate toate murisera, iar cele care si-au gasit atunci adapost stateau ascunse. Nu avea nici o sansa sa gaseasca vreuna.

Obosita, se aseza la radacina unui fag si inchise ochii. Incet, isi goli mintea de ganduri si framantatri. Era pe punctul de a adormi, cand i se paru ca aude voci peste tot in jurul ei.

- Ea e ? Chiar ea e ? Nu-mi vine sa cred!

- Vantul de Rasarit a avut dreptate ! Ne-a spus ca se va intoarce si ca totul va redeveni cum a fost.

- Ce bine ! Cat de mult mi-au lipsit pasarile si cantecul lor de dimineata ! Crezi ca se vor intoarce ?

- Bineinteles. De indata ce Padurea Eterna va renaste, vor veni toate.

- Dar ce cauta ea pe aici ? Spiritul Padurii isi are salasul in capatul celalalt al Padurii.

- Asa e. Ar trebui sa caute...

Dintr-o data, vocile tacura. Dawn deschise ochii si, spre marea ei uimire, il vazu pe Sasha.

- Urca-te pe spatele meu. Te voi duce unde vrei sa mergi.

Dawn nu-si putea crede urechilor.

- Poti vorbi ?!

Dar Sasha nu ii raspunse, ci o privi insistent cu ochii lui albastri.

Dawn nu mai avea altceva de facut decat sa se urce pe spinarea lui si sa-i inconjure gatul cu bratele. Sasha incepu sa alerge din ce in ce mai repede, aproape fara sa atinga pamantul.

Cand se opri, Dawn a vazut in fata ei o aglomerare ciudata de pietre, inconjurate de tufe dese de zmeura si strajuite de copaci. Cobori de pe spatele lui Sasha si se apropie de pietre. Tufele de zmeura se dadeau la o parte din calea ei, dezvaluind intrarea intr-o grota. Dawn intra si, in urma ei, tufele inchisera calea.

Grota era patrata si nu foarte inalta, astfel incat Dawn aproape ajungea cu capul pana la tavan. Lumina patrundea pe alocuri, unde pietrele nu se imbinau perfect. Pe jos se aflau bucati de scoarta de copac, imprastiate, de diferite marimi si forme.

Dawn se plimba prin grota. Daca aici locuia intr-adevar Spiritul Padurii, atunci unde era ? Nu vedea nici un semn ca aici ar sta cineva. Dezamagita si obosita, ea se aseza si incepu sa invarta in mana o bucata de scoarta, in timp ce se gandea la evenimentele acelei zile.

Deodata, se opri si se uita cu atentie la bucata de scoarta pe care o tinea in mana. Avea forma unei urechi. Se uita si la celelalte bucati. Una avea forma unui ochi, alta arata ca o bucata de nas, alta ca o spranceana... Le aduna pe toate si incepu sa le potriveasca. Atunci cand le imbina corect, bucatile se lipeau una de cealalta. Cand termina, tinea in maini chipul de lemn al unui batran.

Partager cet article

Repost 0

commentaires