Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
29 octobre 2008 3 29 /10 /octobre /2008 09:25

Era un chip bland si salbatic totodata. Sprancenele stufoase acopereau pe jumatate ochii lui mari, nasul coroiat arata ca ciocul unei pasari de prada, iar gura ii era arcuita intr-un suras bland. Parul, adunat in suvite si impletit pe alocuri cu crengute subtiri inverzite, ii incadra fata plina de riduri adanci.

In mainile ei, chipul prinse viata. O privi si zise :

- Ai venit exact la timp. Regele Metus va descoperi curand secretul Pietrei, simt asta. Trebuie sa o aduci inapoi si sa o incredintezi apelor lacului. Doar atunci va renaste Padurea Eterna.

- Unde il pot gasi ?

- Regatul lui se afla departe de aceste locuri, spre nord, in inima Muntelui Intunecat. Muntele e inconjurat de Raul Plangerii, care aduna sufletele luate de kere din toate colturile lumii. E un taram al disperarii si al mortii. Toti cei care au incercat sa-l infrunte, si-au gasit sfarsitul.

- Eu voi reusi, spuse Dawn cu ochii inflacarati si pumnii stransi.

Un tremor puse stapanire pe ea, fara sa-l poata controla.

- Manie, spuse Spritul Padurii medidativ. Te va face sa actionezi pripit si nu o va aduce inapoi pe mama ta.

O privi drept in ochi.

- Dawn, trebuie sa te eliberezi de asemenea sentimente. Nu-ti vor aduce nimic bun, dimpotriva ! Ii vor permite regelui Metus sa te ucida mai repede si asta nu trebuie sa se intample. Daca tu mori, totul va fi pierdut pentru noi. Padurea Eterna va inceta sa existe.

- Nu mai exista nimic altceva care sa protejeze Padurea ?

Spiritul padurii ofta.

- Nu. Aceasta era datoria mea si am indeplinit-o timp de sute de ani. Dar, dupa cum vezi, nu mai sunt tanar si am hotarat ca e timpul sa ma retrag, asa ca am creat Piatra Lunii, am inzestrat-o cu o mare parte din puterile mele si am incredintat-o unui paznic. Mama ta a fost cel mai bun paznic de pana atunci. Era o femeie foarte inteleapta, stia cum sa pastreze armonia intre vietuitoarele Padurii si cum sa-i infrunte pe dusmani. Era corecta cu toata lumea, un  adversar de temut, dar si o prietena loiala, asa ca toti o respectau.

- Dar tatal meu ?

- Nu mai e timp, trebuie sa pleci acum ! Sasha te va duce pana acolo.

Vocea lui devenise dintr-o data taioasa, asa ca Dawn nu mai insista. Chipul de lemn i se desprinse din maini si pluti in fata ei.

- Ai mare grija ! Vei intra intr-un taram in care speranta nu exista si unde va trebui sa-ti infrunti cele mai negre ganduri. Nu te lasa prada disperarii, iti poti pierde puritatea sufleteasca ! spuse Spiritul Padurii si chipul lui disparu intr-o explozie de lumina.

Dawn ramase pe ganduri. Tot ceea ce aflase pana acum despre mama ei o facea sa-si doreasca sa o fi cunoscut, dar stia ca era mult prea tarziu si acest lucru o apasa enorm. Si mai era nedumerita de faptul ca Spiritul Padurii evitase sa-i vorbeasca despre tatal ei. De ce oare ?

Iesi din grota si il gasi pe Sasha asteptand-o nerabdator. Fara sa spuna un cuvant, il imbratisa strans, incercand sa-si alunge din minte toate intrebarile si sa se concentreze asupra calatoriei care urma. Se urca apoi pe spatele lui si pornira spre Muntele Intunecat.

Partager cet article

Repost 0

commentaires