Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Présentation

  • : Le blog d'Anaxor
  • Le blog d'Anaxor
  • : impresii, calatorii, fotografii si tot ce-mi mai trece prin cap
  • Contact

Recherche

Liens

31 octobre 2008 5 31 /10 /octobre /2008 16:52

In scurt timp adormi, leganata de ritmul pasilor lui Sasha si doborata de amalgamul de emotii pe care il traise in ultima zi. Cand deschise ochii soarele apunea, aruncand o lumina rosie ce scalda un tinut pustiu, ca un desert enorm, in mijlocul caruia se ridica, amenintator, un munte cu stanci netede si ascutite. De peste tot se iveau mici izvoare cu apa neagra, care se uneau formand un rau lat ce inconjura muntele.

La poalele muntelui, Dawn cobori de pe spatele lui Sasha si privi stancile. Stia ca trebuia sa ajunga in inima muntelui, dar cum ? Nu vedea nici o poteca, nici o pestera, iar pe stanci nu se putea catara nimeni. Si, mai ales, nu vedea nici o posibilitate de a traversa raul pentru a ajunge pana la munte.

Se apropie de rau si privi apele intunecate.

- Aaah !!

O mana se ridicase din valuri si o prinse de picior. Dawn se trase speriata inapoi si privi cum se ridica deasupra apei capul unui razboinic.

- Pleaca de aici, inca te mai poti salva ! spuse razboinicul inainte de a fi inghitit din nou de ape.

Dawn privi cursul raului si observa ca acesta forma un vartej la baza unei stanci, disparand apoi sub munte.

Intr-o clipa realiza ca aceasta era singura cale spre inima muntelui. Il privi pe Sasha, care statea la cativa pasi in spatele ei, apoi, dupa ce trase adanc aer in piept, se arunca in rau.

Curentul o purta repede prin vartej si apoi din ce in ce mai adanc. Dawn era inconjurata de sentimentele sufletelor pierdute care se aflau in apele raului. Putea sa le simta toata durerea, disperarea, mania si singuratatea, iar acestea erau atat de intense, incat aproape ca o raneau.

Dupa un timp, simti ca apele isi domolesc cursul si reusi sa iasa la suprafata. Se afla acum intr-un fel de lac subteran. O stanca se ridica de pe fundul lacului, ca o mica insula si se unea printr-un pod de piatra cu peretele muntelui, in care se deschidea un tunel.

Dawn inota pana la stanca, apoi traversa podul fragil de piatra si intra in tunel. Merse o vreme in intuneric deplin, pipaind drumul si pasind cu mare atentie. La iesirea din tunel o intampina un cantec duios. Nu putea vedea cine canta, deoarece intre ea si acel cineva se afla un zid de maracini cu spini lungi si ascutiti.

Dorinta de a afla cine canta, de a vedea un chip omenesc, era foarte mare, asa ca Dawn incerca sa treaca de maracini dar, cu fiecare pas pe care il facea, acestia pareau sa se stranga si mai mult injurul ei. Cand in sfarsit reusi, era plina de zgarieturi, iar hainele ii erau rupte pe alocuri, marturie a trecerii printre spinii ascutiti.

Dawn se opri un moment sa-si traga sufletul si sa-si obisnuiasca ochii cu lumina care parea sa vina de pretutindeni. La cativa pasi in fata ei se afla o femeie cu parul aramiu, imbracata intr-o rochie de un alb sclipitor. Era cu spatele la Dawn si murmura un cantec.

- Cine esti ? intreba Dawn.

Femeia cu plete aramii se intoarse spre ea si Dawn avu strania senzatie ca priveste intr-o oglinda care o arata cu cativa ani mai mare.

- Mama ?

Femeia zambi.

- Esti chiar tu ?

Femeia facu semn din cap ca da. Dawn se apropie incet, cu pasi sovaitori. Cand ajunse foarte aproape femeia intinse mana, dar in locul unei mangaieri dragastoase, degetele ei se stransera in jurul gatului lui Dawn.

Abia respirand, Dawn o privi. Se schimbase intru totul : pielea capatase o nuanta cenusie, degetele erau ca niste gheare incovoiate, zambetul plin de rautate ii dezvelea dintii ascutiti, iar pe spate purta o pereche de aripi de piele. De sus si pana jos, arata ca un liliac cu trup de om.

- Esti atat de usor de pacalit ! Am crezut ca Paznicul va reprezenta o provocare, dar se pare ca m-am inselat. Nu conteaza, moartea ta il va multumi pe stapanul meu.

Degetele ei se stransera si mai tare in jurul gatului lui Dawn, iar ranjetul i se lati pe fata.

- Kayla, las-o ! se auzi o voce puternica, al carei ecou rasuna in tot muntele.

- Se pare ca stapanul meu are alte planuri pentru tine, spuse Kayla privind-o taios.

Apoi isi desclesta degetele de pe gatul fetei, isi desfacu aripile si disparu.

Partager cet article

Repost 0

commentaires