Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Présentation

  • : Le blog d'Anaxor
  • Le blog d'Anaxor
  • : impresii, calatorii, fotografii si tot ce-mi mai trece prin cap
  • Contact

Recherche

Liens

16 novembre 2008 7 16 /11 /novembre /2008 16:12

Dawn se simtea atat de relaxata, incat nu mai dorea sa se trezeasca. Era atat de bine sa nu te gandesti la nimic !

Ceva rece ii atinse mana. Dawn se trezi si il vazu pe Sasha. Blana lui alba era in contrast cu negrul absolut al noptii. Cerul era  acoperit de nori care nu lasau sa treaca nici o raza de luna.

Incerca sa se ridice, dar o durea tot corpul. Inca tinea strans in mana Piatra Lunii. Incet, isi aminti totul. Lacrimile ii alunecara pe obraji, fara sa-si dea seama. Nu vedea decat imaginea calului negru napustindu-se asupra mamei ei si pe Philotes luptandu-se cu kerele, in timp ce Sasha o ducea la adapost.

- Linisteste-te Dawn, s-a terminat, zise Sasha.

- Da, acum s-a terminat totul. Hai sa ducem Piatra inapoi!

Se urca pe spatele lui Sasha si pornira pe drumul de intoarcere. Cand au ajuns pe malul lacului argintiu, era aproape dimineata.

Dawn stia ca Piatra statea pe fundul lacului, dar nu stia cum sa o duca acolo. Sa o arunce pur si simplu ? Inca o tinea nehotarata in maini cand norii se destramara, lasand luna sa se oglindeasca in apele lacului. Luminata de razele firave, Piatra lunii i se desprinse din maini si pluti pana in mijlocul lacului. Apele se despartira, facandu-i loc sa coboare, apoi se inchisera la loc.

Ceata care plutea printre copaci disparu intr-o clipa, copacii infrunzira, iar pamantul se acoperi de iarba si flori. Dawn privea incantata aceasta schimbare.

- Stiam ca vei reusi, spuse o voce.

Dawn se uita in spate si vazu un batran acoperit cu o pelerina de frunze, al carui chip plin de riduri adanci ii era atat de cunoscut.

- De ce nu mi-ai spus nimic despre el ? intreba Dawn.

Spiritul Padurii o privi cu tristete.

- Nu am vrut sa-ti sporesc durerea.

- Am dreptul sa stiu adevarul. Te rog, spune-mi adevarul !

Spiritul Padurii ii facu semn sa se aseze, apoi spuse :

- Regele Metus a venit sa o vada pe mama ta, lady Aurora, sub pretextul unei oferte de pace. Cucerise deja multe regate si se stia ca pusese ochii pe Padurea Eterna, asa ca mama ta a fost foarte prudenta, dar el a stiut sa-i invinga temerile si sa o faca sa aiba incredere in el. Cand te-ai nascut tu, lady Aurora te-a dus sa vezi Piatra Lunii, conform obiceiului.

- De ce ?

- Piatra este cea care isi alege Protectorul si nu invers. Daca nu te-ar fi acceptat, ar fi trebuit sa cautam pe altcineva.

- Dar m-a acceptat.

- A facut mai mult decat atat ! A hotarat sa ti se supuna intru totul.

- De ce ? intreba Dawn uimita.

- Parintii tai au fost amandoi oameni foarte puternici. Cei mai puternici de pana atunci. Dar au fost, in acelasi timp, foarte diferiti unul de celalalt. Din acest motiv destinul tau este deosebit. Piatra a stiut ca vei fi nevoita sa te lupti cu unul dintre ei si a avut incredere ca vei face alegerea corecta.

Cand a vazut ca nu reuseste sa o convinga pe mama ta sa-i dea Piatra, regele Metus a hotarat sa atace.

- Stiu. Mama i-a rugat pe Philotes si pe Sasha sa ma duca intr-un loc sigur si a plecat sa-l infrunte. Am vazut cand s-a transformat intr-un cal negru si, cu coroana in forma de corn, a atacat-o.

- N-am stiut ca ai fost martora la acele momente, zise Spiritul Padurii.

Dawn il privi drept in ochi.

- De ce nu mi-am amintit nimic pana acum ? intreba ea.

- Philotes s-a gandit ca e mai bine pentru tine sa nu-ti amintesti nimic asa ca, inainte ca Sasha sa te duca in lumea oamenilor, ti-a adunat toate amintirile si le-a pus intr-un diamant.

Dawn isi aminti de diamantul cu fum stralucitor in mijloc, pe care il avea la gat cand o atacase regele Metus si care ii salvase viata, nelasand cornul sa-i strapunga pieptul.

- Mi-am amintit totul cand s-a spart diamantul, murmura Dawn. Dar de ce a fost nevoie sa ma intorc acum?

- Regele Metus a aflat, nu stiu exact cum, ca tu esti cea care poate controla Piatra si avea un plan sa te atraga de partea lui. Trebuia sa afli adevarul, fie el si partial, ca sa il poti infrunta. Si mai trebuia, de asemena, sa nu fii constienta de puterea ta. Lucrul asta a fost cel mai dificil, mai ales ca ai fost la un pas sa-ti dai seama atunci cand ai plecat sa ma cauti.

Dawn era din nou nedumerita.

- Te cautam in directia gresita ! Philotes mi-a spus ca doar vietuitoarele padurii stiu unde te pot gasi, dar eu nu am vazut nici una !

- Vietuitoarele padurii... si Padurea insasi !

Dawn isi aminti de vocile pe care le auzise.

- Am auzit copacii vorbind intre ei ?

Spiritul Padurii zambi.

- Da. De aceea l-am trimis pe Sasha sa te aduca la mine. Datoria lui a fost sa te protejeze si sa te impiedice sa-ti folosesti puterile pana la confruntarea cu regele Metus.

- Cum l-am invins ? Nu-mi amintesc sa fi facut ceva !

- Puterea lui era in coroana. Acolo pastra sufletele pe care i le aduceau kerele si se hranea cu ele. Cand te-a atacat, coroana transformata in corn s-a spart de diamantul de la gatul tau. In acest fel, sufletele au fost eliberate si el si-a pierdut puterile.

- Dar cum am iesit din munte ?

- Simplu: ti-ai dorit sa iesi si Piatra s-a supus dorintei tale. Te-ai transformat intr-o raza de soare si ai iesit la suprafata.

- Asta face Piatra ? Ma schimba intr-o raza de soare ?

Spiritul padurii rase.

- Asta e unul din lucrurile pe care le poate face. Cu timpul, vei afla care ii sunt adevaratele puteri.

- Mai am o singura intrebare, spuse Dawn. Philotes a spus ca mama mea va fi mereu aici. Ce inseamna asta ?

Spiritul Padurii o privi cu seriozitate.

- Protectorul Pietrei nu poate fi ucis pur si simplu, deoarece apartine acestor locuri trup si suflet. De aceea, atunci cand regele Metus a incercat sa o omoare, lady Aurora a devenit unul dintre copacii Padurii Eterne. Iat-o !

Spiritul Padurii ii arata o salcie stralucind sub razele soarelui de dimineata.

Partager cet article

Repost 0

commentaires