Tanara si (mai mult sau mai putin) nelinistita

          Ei bine, daca acum vreo doua luni ma plangeam de un exces de energie concretizat cu inceperea doctoratului, acum am ajuns la extrema cealalta : nu mai am vointa nici macar sa ma ridic din pat dimineata, mersul la lucru a devenit un chin (exprimat printr-o relativa ineficienta, fiind prezenta mai mult fizic), iar concentrarea a atins nivelul minim, cea mai banala conversatie transformandu-se intr-o proba de baraj. Nu mai reusesc sa fac nici ceea ce imi place... din nefericire pentru altii. M-am chinuit zilele astea sa mai traduc cate ceva si n-am reusit sa leg doua fraze coerente (imi cer scuze celor care asteapta un nou episod dintr-o anumita serie... se pare ca Mosul n-a tinut cu ei anul asta).

          Mi s-a spus ca sufar de « sindromul primului an de munca »... O fi adevarat, nu zic nu, dar de ce mi se intampla numai mie ? Parca ceilalti colegi nu sunt atat de plouati... L

          Am mai fost diagnosticata cu « sindromul sarbatorilor de iarna ». Aici tin sa va contrazic ! Craciunul m-a deprimat intotdeauna, asa ca in perioada aia sunt deosebit de activa, ca sa nu pic in butoiul cu melancolie. N-as putea spune cu exactitate de ce ma simt asa de sarbatori, dar un lucru e sigur : ma deprim si pace ! Maybe I should get my head examined... who knows...

          Dar, in mod paradoxal si in ciuda totalei lipse de energie, seara sunt atat de fresh incat nu pot dormi ! Sa nu ma intelegeti gresit, sunt fresh in sensul ca ma foiesc de colo colo ca iepurasul din reclama Duracell, dar asta nu inseamna ca fac ceva. Pur si simplu imi schimb locul de pe pat pe scaun (tur-retur).

          In speranta ca nu i-am sacait prea mult pe cei din jur (gomen), astept parerea unui diagnostician priceput in astfel de afectiuni subite, precum si o schema terapeutica eficienta, ca sa pot trece cu bine in anul care bate la usa.

PS: Sper sa nu ma trezesc maine cu o padure intreaga de nuiele la usa…