Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
26 mai 2009 2 26 /05 /mai /2009 16:38

Desi situat intr-o zona industriala, orasul Dortmund se poate mandri cu numeroasele sale parcuri si muzee. Avand aproape jumatate din suprafata ocupata de spatii verzi, a fost supranumit « orasul gradina ». Nu faci mai mult de zece pasi fara sa gasesti o alee umbroasa, o banca care te indeamna la relaxare sau ronduri de flori, precum si multe statui (din pacate, unele sunt « decorate » artistic cu diverse abtibilduri).

     




































 

 

 

 

 

 

 

 

 



     Chiar daca am plecat de acasa « inarmata » cu materiale informative, imediat ce am ajuns acolo am pornit spre Biroul de Turism, ceea ce s-a dovedit a fi foarte util, pentru ca am aflat astfel despre o excursie cu ghid care avea loc in numai cateva ore.
     Am lasat bagajele la hotel si ne-am grabit (prietenul meu si cu mine) sa vedem daca mai gasim vreun loc. Din fericire mai erau locuri libere, asa ca am pornit intr-o excursie de 4 ore si jumatate care ne-a purtat pana la o fosta mina de carbune transformata in muzeu (despre care voi vorbi cu alta ocazie), am vizitat ruinele din apropierea orasului, am admirat panorama, am luat pranzul intr-un restaurant cochet si am ajuns, la final, pe santierul care va transforma in curand fostele galerii miniere intr-un complex de agrement cu lac navigabil. Ghidul ne-a explicat ca s-a luat aceasta hotarare in urma alunecarilor de teren provocate de surparea vechilor galerii, precum si pentru a ecologiza zona respectiva.


       Am observat faptul ca locuitorii din Dortmund sunt foarte mandri de mostenirea lasata de perioada in care zona era puternic industrializata. Desi multe fabrici au fost inchise, ele nu au fost distruse, ci transformate in locuri de atractie pentru turisti. Exista postere care anunta un concert Santana care va avea loc in incinta unei fabrici renovate si iluminata multicolor.
     Dar lucrul care m-a uimit cel mai mult cand am mers in oras a fost prezenta rinocerilor inaripati ! Ii poti gasi peste tot: in fata magazinelor, langa fantanile arteziene, langa semafoarele din intersectii sau chiar pe scarile cladirilor. Majoritatea sunt pictati in culorile steagurilor tarilor europene, dar se gasesc si picturi « tematice » (imi amintesc un astfel de rinocer pictat cu model de vita de vie langa care sta un domn care-si admira cu drag vinul din pahar – rinocer plasat, evident, in fata unei vinoteci J ).

        O alta particularitate a orasului consta in faptul ca toate capacele de canal din centru sunt personalizate, fiecare dintre acestea aduce un omagiu locurilor sau meseriilor practicate in zona. Astfel, un capac are ca model doua ciocane (in cinstea fostilor mineri), altul are un ciorchine de strugure (in onoarea cultivatorilor de vita de vie), etc.


     Locuitorii din Dortmund se mai mandresc cu doua lucruri : echipa lor de fotbal si berea produsa la nivel local. Cum fotbalul nu ma atrage deloc (desi intr-una din zile a fost mare meci si strazile au fost inundate de suporteri imbracati in culorile echipei), m-am hotarat sa incerc macar berea. Am degustat un sortiment de bere nefiltrata si un « Radler » (jumatate bere, jumatate limonada), amandoua foarte bune. Localurile sunt frumos amenajate si am observat intr-unul din ele o colectie de halbe cu capac, asa ca nu m-am putut abtine sa nu fac macar o poza.


     Dortmundul are o sala de concerte cu acustica excelenta si mai multe teatre, dintre care cel mai mare mi-a atras atentia datorita fatadei decorate cu statui care ies direct din zid, parca pentru a te trage de maneca si a te invita sa intri.


       Am mentionat mai devreme muzeele care impanzesc orasul. Eu nu am reusit sa le vad pe toate, dar le-am vizitat pe cele mai importante.

      Muzeul de Arta si Istoria Culturii se intinde pe patru etaje si trei semi-etaje si gazduieste o colectie generoase de unelte, arme si bijuterii din perioada greaca si romana, multe piese de mobilier, si picturi (care variaza de la perioada medievala pana la romantism si neoclasicism), sculpturi si arta moderna. Biletul costa 3 euro si va asigura accesul intr-un univers care va va fascina cel putin patru ore (daca nu va grabiti, bineinteles).
     Muzeul de Stiinte Naturale este, la randul sau, deosebit de interesant. Cuprinde colectii de fosile, minerale si pietre semipretioase (are chiar o camera obscura unde pot fi admirate rocile fosforescente), sectiuni de copaci pietrificati, schelete de animale preistorice, animale impaiate, dar si un mini-vivariu cu diferite specii de broaste si artropode si un acvariu situat in zona de odihna, pentru deliciul celor mici.
     Dar muzeul care m-a impresionat cel mai mult a fost Muzeul Memorial « Steinwache », aflat in incinta unei foste inchisori care a servit drept centru zonal de comanda al Gestapo-ului, in perioada nazista. Aici, fiecare celula (inclusiv cele de la subsol) este o marturie a trecutului. Sunt expuse numeroase fotografii, atat ale comandantilor nazisti cat si ale victimelor lor (nu voi uita niciodata fotografia unei gropi comune in care erau aruncate, claie peste gramada, cadavrele descarnate ale celor morti in lagarele de concentrare, in timp ce alti prizonieri ii dezbracau pentru a refolosi hainele), numeroase texte informative, afise electorale care-l prezentau pe Hitler drept un salvator al neamului, dar si picturi caricaturale la adresa lui. Una dintre celulele de izolare a fost pastrata cu mobilierul initial. Pare greu de crezut ca cineva a putut supravietui acolo ani buni, intr-o incapere de 2,5/1,5 m, avand doar un pat, un scaun, o toaleta rudimentara si propria persoana drept companie.
     Sper ca v-am convins ca Dortmund este un oras care merita vizitat, iar pentru cei care vor ajunge acolo am un singur sfat : daca tineti la pantofii vostri, NU CALCATI PE IARBA !  (este plina de produsele biologice ale patrupedelor locuitorilor)

 

Partager cet article

Repost 0

commentaires

Muza-chan 28/05/2009 19:09

Interesant articolul. Mi-a placut capacul de canal.

Buna idee cu albumul foto. :)

Anaxor 28/05/2009 20:37


Nu intentionam sa prezint acum albumul foto. Am vrut sa-l pastrez pentru articolul despre Westfalepark, dar erau cam multe poze pentru un singur articol. Ma bucur ca ti-a placut.