Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Présentation

  • : Le blog d'Anaxor
  • Le blog d'Anaxor
  • : impresii, calatorii, fotografii si tot ce-mi mai trece prin cap
  • Contact

Recherche

Liens

6 mai 2011 5 06 /05 /mai /2011 08:51

     Zilele acestea am avut treaba prin Bucuresti. Trebuie sa marturisesc faptul ca ideea de a veni aici nu m-a incantat niciodata prea mult, pentru ca nu suport aglomeratia din marile orase (Clujul inca este rezonabil, dar imi place si mai mult in vacanta de vara, cand se goleste semnificativ) si nici atitudinea oamenilor de pe aici.

     Primul soc l-am avut chiar pe aeroport, privind pasagerii cu care urma sa impart o ora din viata, intr-o cutiuta cu elice, la 5000 de metri altitudine. Se puteau vedea numai fite de fite, smecherasi de smecherasi (cu blugii rosi/rupti prin diferite parti, mai mult sau mai putin strategice), decolteu de decolteu si manelisti de manelisti (plus vreo 2 oameni de afaceri care sa indulceasca peisajul). Daca n-as fi fost cu colegi si sefi de la locul de munca, ma intorceam si plecam!

     Socul numarul doi a fost drumul de la Otopeni la hotel (despre hotel voi scrie alta data), pe parcursul caruia ori eram blocati, ori nenea soferul (nene de Bucuresti si el) taia traficul de parca ar fi intrat cu furculita-n unt, facandu-ne sa ne tinem unii de altii sau de manerele cu care era dotata masina. A fost destul de dragut sa ne anunte ca avem noroc, deoarece datorita ploii aurolacii nu mai erau atat de vizibili, si sa incerce sa ne fie ghid, cu toate nu apucam sa vedem cine stie ce din cauza vitezei.

     Socul numarul trei: de cate ori ma uit pe geam, strazile de langa Palatul Parlamentului arata ca un furnicar, indiferent daca e zi sau noapte, asa ca m-am hotarat sa nu parasesc hotelul, ca sa nu dau nas in nas si ureche-n ureche cu traficul din mareata noastra capitala. Am ajuns sa ma intreb daca bucurestenii au si momente in care dorm (intrebare retorica, nu astept sa-mi raspunda cineva).

     Mai am o zi si ma intorc acasa... Abia astept sa dorm pe saturate si sa depan povesti cu familia si prietenii. Singurul regret pe care il pot avea in legatura cu Bucurestiul, este ca nu am avut timp sa vad nici macar un muzeu sau sa merg la o piesa de teatru. Dar nu e totul pierdut! Cred ca voi mai veni pe aici in viitor si poate, pana atunci, se va gasi vreun ghid binevoitor.

IMG016

Si un apus "incendiar"

IMG017

Partager cet article

Repost 0

commentaires

Cezar 06/05/2011 16:55


La Bucalé nu te duci sa vezi teatru sau muzee. La Bucalé faci shopping sau alergi zeci de kilometri; asta e frumusetea orasului - culoarea, amestecul de populatie, aglomeratia nebuna, diversitatea,
lupta de "care pe care", oamenii care stiu ce vor si "se descurca" pe cat de rapid pot. Cu un pic de amfetamina te poti integra in peisaj si poti simti vibratia. Nici nu vei mai vedea partea naspa,
nici nu vei avea anxietati sau agorafobie... nu vei mai avea timp sa reflectezi, ci vei fi in "aici si acum".


Anaxor 06/05/2011 17:12



Stiu ca tu ai trait aici o vreme si-ti place Eu am venit "in vizita de lucru", n-am timp de shopping (n-am nici bani,
ca de asta s-au ingrijit cei de la hotel, dar voi povesti peripetiile cu alta ocazie) si nici "baie de multime" nu vreau, pentru ca nu-mi place, desi nu-s agorafoba . Amfetamina nu servesc si lupta "care pe care" este mai demna de o jungla (ce-i drept, Bucurestiul este o jungla de beton, asa
ca nu ma mira). Poate imi voi schimba parerea, dar sunt putine sanse ca lucrul asta sa se intample, mai ales ca de fiecare data cand am trecut pe aici, mi s-a intamplat cate ceva de pomina
(ultima data am ajuns la spital sa-mi fac radiografie de genunchi.... unii stiu povestea ).