Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog
23 septembre 2009 3 23 /09 /septembre /2009 17:48
Weekend pe Transfagarasean









































































































Lacul si barajul Vidraru













































Cetatea Poienari















Lacul Balea
Repost 0
Published by Anaxor - dans Fotografii
commenter cet article
24 juillet 2009 5 24 /07 /juillet /2009 09:16

Asa cum stie toata lumea, in Franta exista multe vestigii ramase din timpuri stravechi. Printre acestea, se numara si satele fortificate ramase de pe vremea cavalerilor teutoni. Unul dintre ele este Saint-Jean d ‘Alcas.

In interiorul acestui satuc fortificat, pazit de turnuri in cele patru colturi, se pot vedea strazile paralele, de-a lungul carora casele sunt aproape identice si ne amintesc de chiliile calugarilor care au locuit odata aici.

Totusi, acum se pot vedea si urmele « timpurilor moderne » pe care le traim acum. Una din case a fost transformata intr-un restaurant a carui copertina umbroasa ne invita parca sa intram. De asemenea, marcajele care indicau directia spre toalete diminuau farmecul zidurilor vechi.

 Biserica micuta si racoroasa este frumos impodobita cu sculpturi si vitralii reprezentand scene bilblice, iar pasajul pietonal subteran este luminat, intrarea fiind strajuita de panouri care ne prezinta flora locala.

 Va las sa admirati si voi acest sat din sudul Frantei.








































































































































Repost 0
24 juin 2009 3 24 /06 /juin /2009 18:46

          Cand am aflat de aparitia unei noi serii nendoroid/petite cu personajele din Code Geass, n-am vrut sa pierd ocazia de a le avea. Iata ca pachetul a ajuns cu bine si figurinele au stat cuminti sa fie pozate.
          Ce pot spune despre ele... Sunt mult mai mari decat mi-am imaginat atunci cand am facut comanda (ma asteptam sa fie de marimea lui Yuki Nagato, dar m-am inselat), sunt chibi si foarte simpatice. Parul este pictat in degrade, de la deschis (in crestet) spre inchis (la varfuri), iar suportul este original, avand sculptata forma picioarelor, figurina intrand efectiv in suport.
          Pe CC am cumparat-o pentru prietenul meu (mare fan Code Geass) si ii vegheaza acum biroul.  Imi plac foarte mult detaliile uniformei si expresia fetei (da impresia ca se gandeste intens la o felie de pizza).



























          La Shirley mi-a placut expresia jucausa, caracteristica personajului. Este reprezentata in costum de baie, proprotiile corpului fiind usor exagerate pe alocuri (ma refer la sani, putin cam mari dupa parerea mea).

































          Singura care lipseste este Kallen, care nu mi-a placut deloc. Este imbracata in costum de iepuras si are o expresie neajutorata, parca implorand mila. In seria anime, Kallen este o luptatoare, de aceea figurina nu mi s-a parut reprezentativa (ea se ascunde doar sub masca unei fete fragile).
          CC si Shirley arata bine impreuna, iar colectia mea creste treptat.


Repost 0
Published by Anaxor - dans Figurine
commenter cet article
3 juin 2009 3 03 /06 /juin /2009 21:17
Recent, Yuki si-a facut prieteni noi. Am placerea sa vi le prezint pe Saber si Asuka!
Saber mi-a placut in mod deosebit. Se misca din toate incheieturile, fusta este modulara si se poate adapta conform pozitiei si are doua sabii: Excalibur si Caliburn (facuta din plastic transparent, pentru ca e "sabia invizibila" de la inceputul seriei).


































La Asuka mi-a placut mult chipul si expresia jucausa. Este reprezentata stand pe marginea piscinei, dar poate fi pusa oriunde doriti si va arata la fel de bine.







































Iar mica mea colectie (care se va imbogati cat de curand) arata asa:
Repost 0
Published by Anaxor - dans Figurine
commenter cet article
26 mai 2009 2 26 /05 /mai /2009 16:38

Desi situat intr-o zona industriala, orasul Dortmund se poate mandri cu numeroasele sale parcuri si muzee. Avand aproape jumatate din suprafata ocupata de spatii verzi, a fost supranumit « orasul gradina ». Nu faci mai mult de zece pasi fara sa gasesti o alee umbroasa, o banca care te indeamna la relaxare sau ronduri de flori, precum si multe statui (din pacate, unele sunt « decorate » artistic cu diverse abtibilduri).

     




































 

 

 

 

 

 

 

 

 



     Chiar daca am plecat de acasa « inarmata » cu materiale informative, imediat ce am ajuns acolo am pornit spre Biroul de Turism, ceea ce s-a dovedit a fi foarte util, pentru ca am aflat astfel despre o excursie cu ghid care avea loc in numai cateva ore.
     Am lasat bagajele la hotel si ne-am grabit (prietenul meu si cu mine) sa vedem daca mai gasim vreun loc. Din fericire mai erau locuri libere, asa ca am pornit intr-o excursie de 4 ore si jumatate care ne-a purtat pana la o fosta mina de carbune transformata in muzeu (despre care voi vorbi cu alta ocazie), am vizitat ruinele din apropierea orasului, am admirat panorama, am luat pranzul intr-un restaurant cochet si am ajuns, la final, pe santierul care va transforma in curand fostele galerii miniere intr-un complex de agrement cu lac navigabil. Ghidul ne-a explicat ca s-a luat aceasta hotarare in urma alunecarilor de teren provocate de surparea vechilor galerii, precum si pentru a ecologiza zona respectiva.


       Am observat faptul ca locuitorii din Dortmund sunt foarte mandri de mostenirea lasata de perioada in care zona era puternic industrializata. Desi multe fabrici au fost inchise, ele nu au fost distruse, ci transformate in locuri de atractie pentru turisti. Exista postere care anunta un concert Santana care va avea loc in incinta unei fabrici renovate si iluminata multicolor.
     Dar lucrul care m-a uimit cel mai mult cand am mers in oras a fost prezenta rinocerilor inaripati ! Ii poti gasi peste tot: in fata magazinelor, langa fantanile arteziene, langa semafoarele din intersectii sau chiar pe scarile cladirilor. Majoritatea sunt pictati in culorile steagurilor tarilor europene, dar se gasesc si picturi « tematice » (imi amintesc un astfel de rinocer pictat cu model de vita de vie langa care sta un domn care-si admira cu drag vinul din pahar – rinocer plasat, evident, in fata unei vinoteci J ).

        O alta particularitate a orasului consta in faptul ca toate capacele de canal din centru sunt personalizate, fiecare dintre acestea aduce un omagiu locurilor sau meseriilor practicate in zona. Astfel, un capac are ca model doua ciocane (in cinstea fostilor mineri), altul are un ciorchine de strugure (in onoarea cultivatorilor de vita de vie), etc.


     Locuitorii din Dortmund se mai mandresc cu doua lucruri : echipa lor de fotbal si berea produsa la nivel local. Cum fotbalul nu ma atrage deloc (desi intr-una din zile a fost mare meci si strazile au fost inundate de suporteri imbracati in culorile echipei), m-am hotarat sa incerc macar berea. Am degustat un sortiment de bere nefiltrata si un « Radler » (jumatate bere, jumatate limonada), amandoua foarte bune. Localurile sunt frumos amenajate si am observat intr-unul din ele o colectie de halbe cu capac, asa ca nu m-am putut abtine sa nu fac macar o poza.


     Dortmundul are o sala de concerte cu acustica excelenta si mai multe teatre, dintre care cel mai mare mi-a atras atentia datorita fatadei decorate cu statui care ies direct din zid, parca pentru a te trage de maneca si a te invita sa intri.


       Am mentionat mai devreme muzeele care impanzesc orasul. Eu nu am reusit sa le vad pe toate, dar le-am vizitat pe cele mai importante.

      Muzeul de Arta si Istoria Culturii se intinde pe patru etaje si trei semi-etaje si gazduieste o colectie generoase de unelte, arme si bijuterii din perioada greaca si romana, multe piese de mobilier, si picturi (care variaza de la perioada medievala pana la romantism si neoclasicism), sculpturi si arta moderna. Biletul costa 3 euro si va asigura accesul intr-un univers care va va fascina cel putin patru ore (daca nu va grabiti, bineinteles).
     Muzeul de Stiinte Naturale este, la randul sau, deosebit de interesant. Cuprinde colectii de fosile, minerale si pietre semipretioase (are chiar o camera obscura unde pot fi admirate rocile fosforescente), sectiuni de copaci pietrificati, schelete de animale preistorice, animale impaiate, dar si un mini-vivariu cu diferite specii de broaste si artropode si un acvariu situat in zona de odihna, pentru deliciul celor mici.
     Dar muzeul care m-a impresionat cel mai mult a fost Muzeul Memorial « Steinwache », aflat in incinta unei foste inchisori care a servit drept centru zonal de comanda al Gestapo-ului, in perioada nazista. Aici, fiecare celula (inclusiv cele de la subsol) este o marturie a trecutului. Sunt expuse numeroase fotografii, atat ale comandantilor nazisti cat si ale victimelor lor (nu voi uita niciodata fotografia unei gropi comune in care erau aruncate, claie peste gramada, cadavrele descarnate ale celor morti in lagarele de concentrare, in timp ce alti prizonieri ii dezbracau pentru a refolosi hainele), numeroase texte informative, afise electorale care-l prezentau pe Hitler drept un salvator al neamului, dar si picturi caricaturale la adresa lui. Una dintre celulele de izolare a fost pastrata cu mobilierul initial. Pare greu de crezut ca cineva a putut supravietui acolo ani buni, intr-o incapere de 2,5/1,5 m, avand doar un pat, un scaun, o toaleta rudimentara si propria persoana drept companie.
     Sper ca v-am convins ca Dortmund este un oras care merita vizitat, iar pentru cei care vor ajunge acolo am un singur sfat : daca tineti la pantofii vostri, NU CALCATI PE IARBA !  (este plina de produsele biologice ale patrupedelor locuitorilor)

 

Repost 0
22 avril 2009 3 22 /04 /avril /2009 18:05

     Astazi am primit coletul de la Muza-chan, continand-o pe Yuki Nagato. Asa cum puteti observa, figurina este pictata exceptional si arata incredibil. Dupa cum s-a exprimat Muza, este "calitate Good Smile, cu vopsire in mai multe straturi"!
     Am vrut sa-i fac maine o sedinta foto, dar n-am avut rabdare si am pus imediat mana pe aparatul de fotografiat. Din pacate, lumina din apartament nu se compara cu aceea dintr-un studio foto, astfel incat pozele mele au iesit cu umbre. Poate voi repeta procedura pe lumina... nu stiu sigur. Oricum, daca se vor "naste" noi fotografii, tot aici vor putea fi gasite.
     In urmatoarele poze o veti putea vedea pe Yuki croindu-si drum prin jungla din ghiveci, alaturi de prietena ei, comparandu-si globurile de cristal (tin sa va anunt ca si Yuki a devenit o neko-lover de cand a ajuns la mine ), sau cu pelerina si palaria de vrajitoare.
     Enjoy!
    



















             
Repost 0
Published by Anaxor - dans Figurine
commenter cet article
16 avril 2009 4 16 /04 /avril /2009 12:57





Repost 0
Published by Anaxor - dans Fotografii
commenter cet article
11 avril 2009 6 11 /04 /avril /2009 08:57
Zilele trecute am primit in mini-ghiveci cu trandafiri, absolut superb. M-am gandit sa vi-l arat si voua...



Si daca sunteti atenti la desktop, puteati descoperi si ce serie anime ma pasioneaza in acest moment!
Repost 0
Published by Anaxor - dans Fotografii
commenter cet article
5 avril 2009 7 05 /04 /avril /2009 15:35

Astazi s-a incheiat Targul de Cadouri de Paste, care a avut loc la Expo Transilvania. Ca de obicei, am ajuns pe ultima suta de metri, cu o lista precisa de cumparaturi (din care n-am luat nimic, pentru ca am gasit cu totul altceva) si am inceput sa ma invart de colo-colo, ca sa-mi « clatesc » ochii.

Ei bine, printre mii de haine de piele, camasi de noapte, tricouri, pantaloni, fuste, cosmetice, pantofi, gasim in sfarsit si produsele specifice sarbatorii careia i-a fost dedicat targul : dulciurile pe care iepurasul nazdravan le va darui copiilor (ca doar deh, nu era sa ramana neimportat de la americani tocmai iepurasul !).


            Primul soc a fost mistretul din imagine, in fata caruia m-am gasit brusc, pe cand ma feream de un manechin, care probabil isi dorea sa fie luat acasa de cineva, ca prea se « lipea » de trecatori.


            Pe cand faceam inconjurul mistretului, gandindu-ma cam in cat timp si-ar face loc in stomacul meu, descopar si un iepuras imbietor (si aici ma refer la felul in care mirosea respectiva prajitura... sa lesini de pofta, nu alta !), alaturi de care vanzatoarea ne indemna sa gustam diferitele specialitati de bomboane, tarte si prajituri, 100% naturale si fara zahar. Cred ca nu e cazul sa va spun ca n-am asteptat sa ma roage de doua ori ! 
J


            Pe langa prajiturile cu pricina, firma respectiva mai vindea si sosuri pentru fripturi, cu ulei de masline si diferite fructe (noi am luat cu agrise, ghimbir, zmeura si usturoi – poate vi se par niste combinatii ciudate, dar friptura rezultata este delicioasa), miere de albine si diverse sortimente de ulei, la preturi rezonabile.

 Si uite-asa, dupa doua ore de cumparaturi productive, am plecat spre casa ingropata intr-un maldar de sacose si pungute, de nu mi se mai vedea decat varful nasului, dar cu gandul la friptura si la desertul delicios lasat in urma.



Repost 0
Published by Anaxor - dans Diverse
commenter cet article
18 février 2009 3 18 /02 /février /2009 19:01
Ok, Muza chan, am receptionat: leapsa sa fie!  7 lucruri adevarate si 7 lucruri false despre mine... Sa vedem...

01 Ador echitatia
02 Spitalele imi dau fiori
03 Biblioteca mea se imbogateste cu literatura japoneza
04 Nu as merge pe o insula pustie fara persoana iubita, o carte si telefonul mobil (sper sa existe priza pe acolo)
05 Am o colectie intreaga de figurine Fate/Stay Night
06 Ascult  zilnic Yuki Kajiura
07 Imi place sa merg la teatru
08 Voi face cosplay dupa Golden Boy (he looks sooo baka)
09 Nu-mi place ciocolata
10 Am un catel de plus pe care il cheama Kiba
11 Voi merge in Japonia cat de curand
12 Imi place sa gatesc
13 Neko lover!
14 Cant la pian

O dau mai departe la Shinju.
Repost 0
Published by Anaxor - dans Diverse
commenter cet article
12 février 2009 4 12 /02 /février /2009 20:04
Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare... Pana am facut pozele m-am inzapezit de tot... :))




Pozele au fost facute cu telefonul mobil, pe o ninsoare marunta, astfel incat calitatea imaginii lasa de dorit.

PS: bonus pentru neko-lovers

Repost 0
Published by Anaxor - dans Fotografii
commenter cet article
29 janvier 2009 4 29 /01 /janvier /2009 21:34

            Acum ceva timp “amenintam” ca ma voi abona la piesele de teatru prezentate clujenilor de catre Centrul Cultural Francez. Ei bine, m-am tinut de cuvant ! Astazi am putut admira « Lebensraum » (Spatiu Vital) , piesa scrisa de Israël Horovitz.

            Aceasta piesa porneste de la ideea cancelarului german de a incerca sa « spele » pacatele perioadei naziste prin stabilirea a 6 milioane de evrei pe teritoriul Germaniei. Ideea starneste controverse aprinse, reactii vehemente, gesturi violente si chiar crime in ambele tabere. Apar noi probleme sociale si vechea ura iese din nou la iveala.

            Germanii, care oricum se confrunta cu problema somajului, se vad dati afara pentru a face loc imigrantilor si pornesc greve de protest, o prezentatoare de televiziune este nemultumita de faptul ca evreii se vor indragosti de fetele lor si se vor casatori cu acestea, un profesor universitar este ucis de colegii sai dupa ce a indraznit sa strige « heil Hitler », iar preotul care a luat cuvantul la inmormantarea lui este considerat fie erou, pentru ca indrazneste sa spuna lucrurilor pe nume, fie tradator.

            Aflam ca tinerii germani au fost invatati ca Holocaustul nu a existat si ca totul a fost o nascocire a evreilor, care pozeaza drept victime ale istoriei pentru a castiga anumite avantaje de pe urma acestei minciuni.
           
De cealalta parte, ni se prezinta si reactiile evreilor raspanditi prin lume. O familie din America hotaraste sa se mute, in speranta unei vieti mai bune, spre marea nemultumire a fiului lor care, confruntat cu situatia despartirii de tot ceea ce-i este drag, da glas celei mai stringente probleme cu care se vor confrunta : « tata, in Germania se vorbeste germana ! ».

            Un rabin care incerca sa-si convinga enoriasii ca repatrierea poate fi un lucru bun, este ucis de un tanar care si-a vazut familia ucisa sub ochii lui.

            In Australia, ne sunt prezentati doi supravietuitori ai Holocaustului. Amandoi poarta povara amintirilor anilor petrecuti in lagar si a mortii celor dragi, dar au ales metode diferite de a face fata ororilor indurate. Unul dintre ei nu vorbeste deloc despre acea perioada si isi traieste viata dupa motto-ul « a fost, a trecut si nu ma uit in urma », iar celalalt a ales sa nascoceasca glume pe seama anilor de chin. Acesta din urma se intoarce in Germania pentru a o gasi pe cea care i-a denuntat familia si pentru a o ucide, dar o gaseste imobilizata la pat, in grija fiicei sale, si decide sa o pedepseasca in alt mod. Se angajeaza ca ingrijitor al acesteia pe timp de zi, cat fiica este plecata la lucru, si foloseste fiecare minut pentru a-i povesti ceea ce a simtit la moartea familiei, viata in lagar si chinurile la care a fost supus.

            Intoarcerea evreilor este intens mediatizata, iar cancelarul german doreste sa transforme prima familie care va alege sa revina intr-un model care sa-i intareasca pozitia politica. Dar... surpriza : prima familie este un cuplu de homosexuali din Italia ! Guvernul musamalizeaza cu grija venirea acestora si asteapta aparitia unor persoane « portivite » rolului de model.

            « Familia model » nu se lasa mult asteptata si este formata din cuplul de americani, impreuna cu fiul lor. Ei sunt tratati ca niste adevarate vedete, iar tatal este imediat angajat ca hamal la docuri. Nu dureaza mult si patronul docurilor, pentru a-si face publicitate, il avanseaza sef de echipa, apoi il face partener in afacerea sa.

            Fiul merge la liceu, unde se indragosteste de Anna, fata celui caruia tatal sau i-a luat locul. Povestea lor de dragoste va sfarsi tragic, Anna fiind ucisa de un glonte ratacit in timpul confruntarii dintre sindicalistii furiosi si gruparea « Evrei pentru totdeauna », formata din persoane care cred ca actiunea guvernului nu este altceva decat o incercare de a-i aduna pe evrei pentru o noua exterminare in masa.

           Pana la urma, « familia model » se destrama, mama si fiul intorcandu-se in America, iar tatal recasatorindu-se si urmandu-si viata pe docurile care acum ii apartin.

           Intreaga piesa este jucata de trei actori : Xavier Hérédia, Frédéric Grosche si Peggy Mahieu-Giraudo. Acestia dau nastere la mai mult de 40 de personaje, printr-o simpla modificare de costum  (o pereche de ochelari, o esarfa, un pardesiu, o haina militara, o peruca, etc), dar si printr-o schimbare radicala de mimica si ton, astfel incat spectatorul simte caracterul fiecarui personaj in parte, traieste alaturi de el fiecare clipa, ii impartaseste atat zambetul, cat si lacrimile.

           Marturisesc ca am avut o oarecare reticenta fata de tema acestui spectacol, deoarece Holocaustul a fost si ramane o problema spinoasa, iar piesa a abordat fiecare aspect intr-o maniera directa, chiar brutala pe alocuri. Dar nu-mi pare rau ca am fost sa o vad. Pentru a nu repeta greselile trecutului, trebuie ca ele sa ne fie mereu prezente in minte !

PS: Imaginea pe care am folosit-o se regaseste pe afisul oficial al spectacolului.

Repost 0
26 janvier 2009 1 26 /01 /janvier /2009 19:52


Repost 0
Published by Anaxor - dans Fotografii
commenter cet article
26 janvier 2009 1 26 /01 /janvier /2009 19:50


Repost 0
Published by Anaxor - dans Fotografii
commenter cet article
26 janvier 2009 1 26 /01 /janvier /2009 19:47



Repost 0
Published by Anaxor - dans Fotografii
commenter cet article