Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Présentation

  • : Le blog d'Anaxor
  • Le blog d'Anaxor
  • : impresii, calatorii, fotografii si tot ce-mi mai trece prin cap
  • Contact

Recherche

Liens

6 mai 2012 7 06 /05 /mai /2012 17:01

diverse 9806

Repost 0
Published by Anaxor - dans Apus de soare
commenter cet article
19 février 2012 7 19 /02 /février /2012 19:31

        - Despre ce sa vorbim?

Nu reuseam deloc sa-mi revin din surpriza! Pisica aceasta cu ochi aurii, care mi-a stat alaturi de atatea ori, imi vorbeste! Iar eu ii raspund! Probabil ca am innebunit...

- Sa vorbim despre Nimic.

- Pai daca nu-i nimic de spus...

- Stii la fel de bine ca mine ca nu-i adevarat. In capul tau se tot ciocnesc o multime de

ganduri si intrebari, iar tu nu te-ai hotarat inca cu care sa incepi, de aceea spui ca nu te gandesti la nimic.

        Desigur ca T avea dreptate, numai eu nu realizasem acest lucru.

        - Sa o luam de la inceput! La ce te gandesti?

        - Ma gandeam ca nu mai pot sa simt nimic, nu se intampla nimic si nu mai doresc nimic. De o

buna bucata de timp viata mea parca a inghetat si m-a prins intr-un joc in care timpul nu mai are nicio valoare. Absolut NIMIC nu ma motiveaza sa merg mai departe.

Vocea mea capatase o tonalitate din ce in ce mai inalta, ajungand aproape de strigat.

T medita cateva secunde iar cand reincepu sa vorbeasca, adopta o atitudine de sfinx. Ma simteam ca si cum in curand voi afla dezlegarea vreunui mister antic.

- Spui ca nu mai esti capabila sa simti ceva. Cum sa nu? Doar acum cateva minute erai atat

de uimita ca iti vorbesc, incat ai redevenit atenta la ceea ce se intampla in jurul tau. Poate ca sentimentele nu au acea intensitate pe care ti-o doresti, dar asta nu inseamna ca ele nu exista.

        -Ai dreptate...

        - Si ce simti acum, in acest moment?

        - Furie! Sunt furioasa ca nu mi-am dat seama mai demult de acest lucru, sunt furioasa ca am pierdut atata timp crezand ca nu mai pot simti si mai ales, sunt furioasa ca nu am facut nimic.

        - Deci in mod sigur poti simti, acum te-ai convins de asta.

        -Da!

        - Bun, sa trecem mai departe. Spuneai ca nu se intampla nimic. Te contrazic din nou! Insusi faptul ca stam acum de vorba este o evadare din monotonia care te supara. Viata nu ne ofera lucruri palpitante si inedite in fiecare zi, dar putem gasi mereu „nimicuri” care sa ne faca placere si sa ne stimuleze, trebuie doar sa te uiti in jurul tau.

Trebuia sa recunosc adevarul spuselor lui T si incepeam sa ma simt rusinata de zilele petrecute in lancezeala, atat de centrata pe mine incat am ignorat orice m-ar fi putut scoate din acea stare.

- Mai spuneai ca nu-ti doresti nimic. Aici ar putea interveni doua probleme. Nu-ti mai doresti nimic pentru ca ai obtinut deja totul, sau pentru ca ai ajuns la concluzia ca nu vei obtine ce vrei si atunci nici macar n-ai incercat?

Aceasta intrebare, care suna mai mult ca o acuzatie, m-a luat pe nepregatite. Nu m-as fi gandit niciodata ca lucrurile ar putea sta in felul acesta.

- Daca e adevarata prima afirmatie, atunci n-ai decat sa-ti cauti noi lucruri care sa te stimuleze, pe care sa-ti doresti sa le obtii si pentru care sa vrei sa te lupti. Dar daca e adevarata a doua varianta, atunci nu ai de ce sa te plangi, pentru ca a fost alegerea ta.

O priveam fix pe T, incapabila sa ma desprind de ochii ei aurii.

- Cat despre motivatie, din nou ea depinde doar de tine. Dorinta si motivatia sunt strans legate, astfel incat in momentul in care iti vei dori ceva, vei fi cu siguranta motivata sa obtii acel lucru si, in felul acesta, timpul va capata din nou valoare.

Spunand acestea, T se intinse de parca abia s-ar fi trezit dintr-un somn bun si se indeparta gratios, fara zgomot.

- Stai putin!

T si-a intors privirea aurie spre mine.

- Vreau sa-ti multumesc, chiar aveam nevoie de o ciocnire cu realitatea.

T ma privea de parca nu intelegea nimic din ce-i spuneam.

- T? Ai inteles ce ti-am spus?

- Miau!?

 

Repost 0
Published by Anaxor - dans Taifasuind cu T
commenter cet article
22 janvier 2012 7 22 /01 /janvier /2012 20:36

 

      Azi nu am chef de nimic... nu doresc nimic... nu astept nimic... nu sper nimic... nu se intampla nimic... nu simt nimic... Stau in pat cu ochii larg deschisi, fixati intr-un punct din tavan, fara sa vad nimic, cu capul golit de ganduri, intr-o amorteala totala.

      De ceva vreme, Nimicul imi tot da tarcoale si eu l-am ignorat cu incapatanare, dar astazi am pierdut lupta si l-am lasat sa umple spatiul din jurul meu si din mine.

      Nu se aude nimic... nici un sunet, nici o soapta, nici un fosnet, parca totul a inghetat sub stratul de zapada care s-a asternut tiptil, ca un hot, inabusind totul sub matia-i de un alb orbitor.

      Nu doresc nimic... Parca tot ce mi-am dorit vreodata a disparut, s-a topit sub valul de indiferenta cu care Nimicul m-a invelit. Oare am avut candva dorinte? Au fost ele importante pentru mine sau pentru ceilalti? S-au implinit ele? Nu stiu... Nu mai stiu nimic si nici nu vreau sa stiu! La ce bun, daca oricum nu mai exista?

      Nu astept nimic... Asteptarea e pentru cei ce au inca Speranta, iar eu pierdut-o. La ce bun sa te agati de ea, daca tot nu se intampla nimic? Fiecare zi e la fel cu cea de dinainte si cu cea de dupa, intr-o ciclicitate exasperant de invariabila, lasandu-ti impresia ca toata viata ta e formata dintr-o singura zi, interminabila...

      Nu simt nimic... A trecut prea mult timp de cand totul e la fel, ca sa mai simt ceva. Nici nu mai stiu cum e sa fii bucuros, trist, furios, melancolic, indragostit... Oare cand am simtit ceva ultima data?

      Nimicul e triumfator... In sfarsit, a reusit sa ma traga in abisurile lui, sa ma umple cu golul sau, sa-mi fure vointa care ma facea sa ma trezesc pentru a infrunta o noua zi. „Inca putin”, isi spune multumit. „Inca putin si imi vei da si viata!” 

      - La ce te gandesti?

      Tresar, smulsa deodata din apatia mea. Ma uit in jur si intalnesc privirea aurie a lui T, care ma fixeaza cu o expresie serioasa.

      - La nimic, raspund. 

      - Interesant.

      Si T se apropie fara zgomot apoi, arcuindu-si spinarea, se aseaza langa mine torcand incet.

      - Hai sa vorbim despre asta!

 

Repost 0
Published by Anaxor - dans Taifasuind cu T
commenter cet article
17 janvier 2012 2 17 /01 /janvier /2012 13:49

Ma apropii cu pasi repezi de o noua etapa de studiu, care ar trebui sa culmineze cu un examen care sa-mi dea (dupa lupte seculare, care au durat cat au durat) drept de libera practica si mi-am amintit de desenul asta, pe care l-am facut acum aproape 5 ani.  Cat de ciclica poate fi viata uneori...

 

scan10007pw6

Repost 0
16 décembre 2011 5 16 /12 /décembre /2011 12:13

     M-am intors de curand dintr-o "vizita de lucru" la Lille si, chiar daca nu am vizitat decat cateva ore si m-am limitat la centrul orasului, tot au fost destul de multe lucruri de vazut.

     Lucruri cum ar fi primaria, un fost castel flamand, cu un turn impresionant atat ziua, cat si noaptea...

SANY0028

SANY0036

... cladirea Operei ...

SANY0024

... alte minuni arhitecturale din piata centrala...

SANY0021

SANY0023

SANY0016

SANY0020

... piata de Craciun, plina cu bunatati si produse artizanale, si locuri de joaca unde Mos Craciun a aterizat deja...

SANY0019

SANY0015

... biserica St. Maurice (singura pe care am avut timp s-o vizitez... din pacate nu am ajuns si la Catedrala Notre-Dame de la Treille), in usa careia ne astepta o tanti tiganca... pardon... rroma... care ii explica unui batranel care ii oferea de lucru ca ea nu munceste in casele altora, ca e munca prea grea pentru persoana ei. Mi-a fost mie rusine de uimirea batranului, care nu putea nicicum pricepe de ce ar prefera cineva sa cerseasca in loc sa faca un ban cinstit.

SANY0012

SANY0005

SANY0009

SANY0006

     Mai multe poze, ca de obicei, in album. Enjoy!

Repost 0
6 novembre 2011 7 06 /11 /novembre /2011 13:35

     In judetul Salaj, localitatea Galgaul Almasului, se afla rezervatia naturala Gradina Zmeilor. Aici se pot admira stanci de calcar modelate de intemperii in forme ciudate si o padure prin care e o placere sa te plimbi. Rezervatia este amenajata cu cateva podete si trepte care te ajuta sa urci pana pe culmea impadurita de unde poti admira ansamblul stancilor. Traseele sunt marcate, iar poteca te duce pana la poalele formatiunilor calcare, de unde le poti observa in detaliu, asigurandu-ti 2-3 ore de relaxare si exercitiu fizic.

 

Gradina-Zmeilor 9515

 

Gradina-Zmeilor 9517

 

Gradina-Zmeilor 9518

 

Gradina-Zmeilor 9519

 

Gradina-Zmeilor 9522

 

Gradina-Zmeilor 9523

 

Gradina-Zmeilor 9524

 

Gradina-Zmeilor 9525

 

Gradina-Zmeilor 9531

 

Gradina-Zmeilor 9534

 

Gradina-Zmeilor 9545

 

Gradina-Zmeilor 9547

 

Gradina-Zmeilor 9550

 

Gradina-Zmeilor 9551

Repost 0
Published by Anaxor - dans Fotografii
commenter cet article
31 octobre 2011 1 31 /10 /octobre /2011 16:11

culorile-toamnei-2011 9538

 

culorile-toamnei-2011 9516

 

culorile-toamnei-2011 9514

 

culorile-toamnei-2011 9513

 

culorile-toamnei-2011 9526

 

culorile-toamnei-2011 9537

 

culorile-toamnei-2011 9530

 

culorile-toamnei-2011 9536

 

culorile-toamnei-2011 9535

 

culorile-toamnei-2011 9533

 

culorile-toamnei-2011 9541

 

culorile-toamnei-2011 9543

 

culorile-toamnei-2011 9540

 

culorile-toamnei-2011 9555

Repost 0
Published by Anaxor - dans Fotografii
commenter cet article
16 octobre 2011 7 16 /10 /octobre /2011 18:09

 

     Ca in fiecare an, luna octombrie gazduieste weekend-ul in care are loc traditionalul team building la Transycons, weekend in care colegii (sefi si angajati) se aduna cu mic, cu mare, insotiti de sotii / soti / prieten / prietena / copil / catel, pentru a se distra ca o mare familie.

     Anul acesta am fost gazduiti la Casa Morar, unde am petrecut de zor, cu gratare, concursuri, mere si nuci, plimbare si muzica rock, intr-un peisaj superb.

team-building-2011 9398

     Daca in prima seara s-a lasat cu relaxare in jurul focului, de a doua zi ne-am impartit pe echipe si ne-am straduit sa castigam. La concursul de logica am luat cu totii punctaj maxim, ca doar suntem adulti atotcunoscatori , asa ca a trebuit sa ne bazam pe talentul artistic si indemanarea de mimi pentru a ne departaja.

     Cu totii a trebuit sa pregatim interpretarea proprie dupa "C.F.R", de I.L. Caragiale, iar brain storming-ul a generat idei una si una.

     Echipa nr. 1 a fost prima care a avut ocazia de a smulge zambete si aplauze din partea juriului, dar si a concurentei.

team-building-2011 9408

team-building-2011 9406

     Echipa nr. 2 a expus propria viziune asupra scenetei, alegand sa foloseasca drept scena barul din spatele juriului.

team-building-2011 9412

team-building-2011 9416

     Echipa nr. 3 a adus un element nou, prezentand pe fundal gandurile personajelor...

team-building-2011 9423

team-building-2011 9422

... si au reusit chiar sa-si bage povestitorul sub masa... la propriu!

                                                team-building-2011 9417

     Echipa nr. 4 a avut aceeasi idee, dar a prezentat-o in maniera proprie ...

team-building-2011 9431

team-building-2011 9427

team-building-2011 9435

team-building-2011 9437

team-building-2011 9440

     Publicul a fost din ce in ce mai inflacarat, pe masura ce echipele isi etalau taletul.

team-building-2011 9424

     Proba de mim a fost solicitanta, juriul exigent, iar la sfarsitul serii doua echipe erau la egalitate, fiind necesara o proba de baraj. Dupa ce s-a trecut si prin emotiile departajarii, s-a anuntat clasamentul final:

- pe locul IV, echipa nr. 1

- pe locul III, echipa nr. 2

- pe locul II, echipa nr. 4

- pe locul I, echipa nr. 3

     Iata-i pe fericitii castigatori:

team-building-2011 9443

     Per total, a fost un weekend deosebit de relaxant, in aer liber, la o pensiune primitoare, in compania "gastii nebune", care-mi e atat de draga .

     Aaa, uitam! Tanara generatie ne-a fost alaturi si ne-a sustinut, impreuna cu mami.

team-building-2011 9458

Repost 0
30 septembre 2011 5 30 /09 /septembre /2011 20:46

apus 2

Repost 0
Published by Anaxor - dans Apus de soare
commenter cet article
20 septembre 2011 2 20 /09 /septembre /2011 18:10

     In ultima vreme, mai ales de cand am inceput formarea in psihoterapie, am simtit nevoia de a sonda din ce in ce mai adanc in straturile de sentimente, emotii, reactii si evenimente care m-au modelat de-a lungul timpului, ducand la ceea ce sunt astazi. Si nu este deloc usor... uneori pleci de la intalnirile de grup atat de bulversat, incat nu mai stii ce sa crezi despre tine, descoperi cum evenimente carora poate ca nu le-ai acordat prea multa importanta te-au influentat dramatic, afli ca anumite reactii pe care nu ti le poti explica sunt o modalitate a subconstientului de a-ti spune "ia o pauza, te epuizezi inutil, sunt lucruri pe care nu le poti controla oricat de mult ti-ai dori asta", iti dezgropi conflictele, inveti sa te exprimi si sa-ti corectezi comportamentele care-ti fac mai mult rau decat bine, dar care, chiar asa rele cum sunt, ti-au adus oarecare beneficii de-a lungul vietii, asa ca tii cu dintii de ele.

     Asadar, in cautarea constienta a cunoasterii de sine, particip si la grupuri de dezvoltare personala. In cadrul unui astfel de grup, am discutat ieri despre dragoste. Dar nu dragostea pe care ne-o imaginam din romane, ci dragostea ca forma de nevoie profund umana. Nevoie de afectiune, apartenenta, prietenie, comunicare, completare, atingere, siguranta, sprijin, apreciere, valorificare, exprimare, procreare, etc.

     Am fost "provocati" sa descoperim ce nevoi ne sunt acoperite de persoana iubita, ce nevoi acoperim noi , cate dintre nevoile nostre se suprapun cu nevoile partenerului si mai ales "cum ar fi daca n-ar fi". Daca la prima categorie am facut o lista destul de lunga (chiar socant de lunga cand am realizat cat de multe nevoi iti pot fi acoperite de prezenta unei singure persoane in viata ta ), iar la a doua lista a fost mai scurta (cred ca motivul ar fi ca nu pot afirma in numele altcuiva, pot doar banui), la ultima categorie nici nu m-am putut gandi!

     "Cum ar fi daca n-ar fi?"... Pentru mine e imposibil de dat un raspuns si asta pentru ca am integrat atat de mult persoana iubita in propria fiinta (fara a ma anula pe mine), incat intrebarea ar deveni "cum ar fi daca n-ai exista?". Cum ar fi fara atingerea pe care o primesti atunci cand ai nevoie, fara momentele de tacere in care comunicam cu sufletul, fara sfaturile si incurajarile reciproce, fara ochii care te privesc de parca n-ar mai fi alta pe lume, fara persoana care te completeaza mai bine decat oricine altcineva? E simplu: n-ar mai fi!

     Grupul ne-a dat ocazia de a privi dragostea dintr-un cu totul alt unghi, de a o aprecia mai mult, de a vedea ce aduce fiecare intr-o relatie si ce primim, de a aprecia chiar si momentele neplacute (care exista invariabil) tocmai pentru ca ofera putere si profunzime clipelor de fericire si implinire, de a identifica modalitatile diferite prin care ne exprimam in cuplu si a comunica eficient.

     Pentru voi cum este dragostea ca nevoie?

Repost 0
12 septembre 2011 1 12 /09 /septembre /2011 20:16

     Rasfoind printre "marturiile trecerii" mele pe diferite forumuri, am dat de o postare veche, in care prezentam cam ce eram in stare sa fac prin liceu cu un creion si o foaie de hartie si mi s-a parut nedrept ca tocmai aici, pe blogul personal, sa nu pun cateva desene. Va spun de pe acum ca nu sunt deloc grozave, dar mi-au oferit momente de relaxare si au luat nastere intr-o perioada in care aveam timp suficient sa visez cu ochii deschisi (fie vorba intre noi, inca mai fac asta, dar cu moderatie ).

desen

desen 3

scan10001wg4

desen 2

Repost 0
6 septembre 2011 2 06 /09 /septembre /2011 19:48

apus

Repost 0
Published by Anaxor - dans Apus de soare
commenter cet article
11 juillet 2011 1 11 /07 /juillet /2011 16:29

     Asa cum va spuneam de curand, tocmai m-am intors de la Medjugorje, un oras din Bosnia-Hertegovina devenit loc de pelerinaj dupa ce, in urma cu 30 de ani, pe 24 iunie 1981, Fecioara Maria a aparut pentru prima data unui grup de 6 copii. Acesti copii, deveniti astazi adulti cu propriile familii, au continuat sa aiba viziuni, unii zilnic, altii la date bine stabilite, dupa cum  le-a spus "Regina Pacii" (astfel s-a prezentat Sfanta Fecioara copiilor, iar numele este pe deplin justificat deoarece, prin internediul fiecarei Aparitii, Ea ne indeamna la pace intre oameni si pace intre om si Dumnezeu).

     Primul lucru pe care l-am vazut cand am ajuns acolo a fost biserica, in fata careia se afla statuia Reginei Pacii. Altarul in aer liber permite miilor de credinciosi veniti cu ocazia Aparitiei sa asiste la slujba care se desfasoara in mai multe limbi, pentru a putea fi inteleasa de toti.

IMG078

IMG077

     Nu am vazut niciodata atatia oameni adunati in acelasi loc cu unicul scop de a se ruga, de a participa la slujba si de a primi mesajul transmis de Fecioara prin vizionari. Am simtit imensa energie spirituala din acest loc si am vibrat impreuna cu ceilalti, ne-am deschis inimile si sunt sigura ca fiecare dintre noi a plecat mai linistit si mai bogat sufleteste dupa aceasta experienta. Se spune ca nimeni nu merge la Medjugorje din intamplare, ca trebuie sa simti o chemare, iar daca te-ai decis sa mergi, atunci ai fost ales. Noi ne doream sa ajungem acolo cam de doi ani si ma bucur enorm ca am reusit, deoarece schimbarile sufletesti care s-au petrecut isi fac simtita prezenta in fiecare zi.

     Langa biserica se afla, de asemenea, statuia lui Isus inviat. In ultimul razboi care a avut loc pe aceste meleaguri, un glonte a lovit genunchiul statuii, iar de atunci din genunchi curge apa. Ne-am rugat si noi (sotul meu si cu mine) langa aceasta statuie, iar ceea ce am simtit nu poate fi redat in cuvinte... era ca si cum rugaciunile noastre ar fi ajuns direct la cer.

IMG088

     Am urcat impreuna cu grupul nostru pe Colina Aparitiilor, locul unde Fecioara a aparut pentru prima data. Aici pelerinii vin sa se roage Rozariul, pe colina existand basoreliefuri reprezentand misterele de bucurie si durere. Desi nu cunosteam rugaciunea, m-a surprins faptul ca nu mi-a fost deloc greu sa o spun alaturi de ceilalti si am avut sentimentul ca apartin unei familii (o familie spirituala, desigur).

     Pe colina se afla de asemenea o statuie a Fecioarei si un crucifix, amplasate intr-un loc destinat meditatiei, rugaciunii si odihnei, iar la poalele colinei se afla doua Cruci Albastre. In acest loc s-a petrecut  Aparitia vizionarei Mirijana Soldo, din 2 iulie.

Medjugorje 9067

Medjugorje 9074

     Am ajuns la locul Aparitiei cu trei ore inainte de momentul anuntat si am fost uimita  sa vad ca deja se adunasera sute de oameni, dintre care unii si-au petrecut noaptea acolo. Preotii tineau slujbe premergatoare, pelerinii intonau cantece si se rugau, se ajutau unul pe altul sa urce pe colina si fiecare si-a gasit un loc, in liniste. Venirea vizionarei a fost intampinata cu speranta si aplauze. La un moment dat cantecele au incetat si s-a facut o liniste atat de profunda, incat ne puteam auzi respiratia: era momentul Aparitiei! Mesajul Fecioarei a fost transmis imediat dupa aceea in engleza si italiana ( o prima traducere, urmand ca mesajul sa fie corectat de traducatori si preluat de pelerini in cateva ore).

     Iata mesajul din 2 iulie 2011:

 

     " Dear children; today I call you to a difficult and painful step for your unity with my Son. I call you to complete admission and confession of sins, to purification. An impure heart cannot be in my Son and with my Son. An impure heart cannot give the fruit of love and unity. An impure heart cannot do correct and just things; it is not an example of the beauty of God's love to those who surround it and to those who have not come to know love. You, my children, are gathering around me full of enthusiasm, desires and expectations and I implore the Good Father to, through the Holy Spirit, put my Son - faith, into your purified hearts. My children, obey me, set out with me.

     As Our Lady was leaving, to her left She showed darkness and to her right a Cross in golden light."


     Ce poate fi mai minunat decat acest mesaj transmis pentru salvarea noastra?

     A doua zi, un alt vizionar, Ivan Dragicevici, a vorbit pelerinilor. La randul sau, a transmis mesajul de pace al Fecioarei: indemnul Ei de a gasi pacea din sufletele noastre (de unde porneste totul), pacea din sanul familiei, al comunitatii si nu in ultimul rand, pacea dintre popoare. Am fost din nou uimita sa vad cum, utilizand cuvinte foarte simple, Ivan a transmis un mesaj care a mers direct la suflet si a ramas acolo.

     La Medjugorje pelerinii urca pe Krizevac, sau Calea Crucii. Acesta este un deal pe care a fost instalata o cruce din beton cu ocazia aniversarii a 1900 de ani de la moartea lui Isus. Spre rusinea mea, eu nu am urcat deoarece abia imi puteam tine ochii deschisi de oboseala, dar cand ma voi intoarce acolo, o voi face cu siguranta.

     Tot cu ocazia pelerinajului, am avut bucuria de a fi primiti in cadrul Comunitatii Cenacolo, un loc unde sunt gazduiti tinerii cu probleme de dependenta de droguri, alcool sau medicamente. Aceasta comunitate a fost infiintata de maica Elvira, in urma cu mai bine de 15 ani. Aici, prin puterea rugaciunii, a sacrificiului si a prieteniei, tinerii se redescopera pe ei insisi si isi regasesc drumul in viata.

Medjugorje-9032.jpg

     Aici am fost intampinati de doi dintre membrii acestei comunitati, care ne-au povestit viata lor si drumul pe care l-au parcurs pana la vindecare. Amandoi au avut probleme cu drogurile (unul dintre ei a consumat inclusiv heroina, drogul care da dependenta inca de la prima utilizare), cu familia, uneori chiar cu politia, amandoi au ajuns in aceasta comunitate ca ultima solutie si amandoi si-au regasit echilibrul si au scapat de dependenta.

    In Cenacolo este primit oricine doreste, pentru oricat de mult timp este nevoie. La intrarea in comunitate, fiecare primeste un "inger pazitor", o persoana cu vechime in comunitate, care si-a depasit propria dependenta si care ii va fi alaturi 24 de ore pe zi in timpul primei luni, pentru a-l ghida, a-i explica regulile, a-i fi alaturi pe parcursul sevrajului, a-i fi sprijin si chiar confesor.

    Baietii pe care i-am intalnit la Cenacolo traiesc exclusiv din munca lor si din donatii. Fiecare are indatoririle sale (gatit, curatenie, ingrijit animalele, etc) si vor face, prin rotatie, toate aceste munci. In acest fel ei sunt responsabili atat pentru propria persoana, cat si pentru ceilalti, invata adevarata valoare a muncii si unii deprind chiar noi meserii.

     Din cate am inteles, peste 80% dintre persoanele admise in Cenacolo nu s-au mai atins niciodata de droguri, iar unii au ales sa-si petreaca tot restul vietii ajutandu-i pe ceilalti in cadrul acestei comunitati.

     Mi-a placut foarte mult motto-ul celor din Cenacolo: "Delle tenebre, alla Luce" (din intuneric, spre Lumina), cuvinte care rezuma transformarea care se petrece in sufletul lor pe parcursul sederii acolo.

     Am fost primiti si in comunitatea Regina Pacii, loc unde pelerinii pot ramane pentru a-si aprofunda viata spirituala. Aici am fost intampinati de Antonio, care ne-a explicat ca Fecioara i-a aratat intr-un vis preotului care a infiintat comunitatea, cum trebuie sa arate aceasta.

IMG093.jpg

     Dupa cum vedeti, cladirea are forma de cruce si se afla in inima lui Isus, tinut in brate de catre Sfanta Fecioara. Acolo unde este capul Fecioarei, s-a construit un amfiteatru si un altar in aer liber, pe care este reprezentat Isus , care si-a varsat sangele pentru noi, sub forma unui miel sacrificat. Tot aici se afla o fantana reprezentand Apa Vietii, iar in spatele altarului se afla usa unui tunel luminat care leaga altarul de biserica din cadrul comunitatii.

IMG094.jpg

     Antonio a incheiat cu aceste cuvinte: "Medjugorje nu este locul unde sa-ti lasi crucea, ci locul in care Fecioara ne invata cum sa ne purtam crucea".

     Medjugorje este deci un loc de regasire si de acceptare a propriei persoane, un loc in care primim pacea sufleteasca si puterea de a merge mai departe, un loc in care invatam sa fim mai buni si mai aproape de Dumnezeu.

Repost 0
8 juillet 2011 5 08 /07 /juillet /2011 11:20

     Ne-am intors de curand dintr-un pelerinaj la Medjugorje (organizat de o persoana extraordinara pe care ma bucur mult ca am cunoscut-o), pe care ne-am tot dorit sa-l facem de vreo doi ani, si cum drumul pana in Bosnia-Hertegovina este lung, au fost planificate doua opriri in Croatia, pentru odihna si pentru a ne bucura de mare si soare.

     Am fost cazati la pensiunea Jure, unde patronii au facut tot ce le-a stat in puteri pentru a ne face pe plac. Despre sederea acolo nu am decat amintiri placute: camere confortabile, curatenie impecabila si mancare extraordinara (un peste atat de bun n-am mai gustat decat in Tunisia, iar la platoul de calamari inca mai visez). Pensiunea se afla in Tribanj, pe malul Marii Adriatice (nu cred ca sunt mai mult de 5 metri intre pensiune si mare), intr-un loc linistit, cu o vedere frumoasa. Langa pensiune se afla biserica Sfanta Maria Magdalena, veche de 700 de ani. Aici inca se mai tin slujbe o data pe an, pe 22 iulie, de hramul bisericii.

Kravice-si-Croatia 9015

     In timpul popasului in Croatia am vizitat si partea veche a orasului Zadar, situat nu departe de Tribanj, tot pe tarmul marii. Zadar este un oras intemeiat de romani si care a ajuns sub autoritatea Republicii Venetiene, ale carei influente arhitecturale sunt inca vizibile.

     Aici am putut admira vestigiile forumului roman, Biserica Sf. Donat construita in secolul IX, Catedrala Sf. Anastasia datand din secolul XII (care adaposteste moastele Sfintei Anastasia - din pacate, nu e permisa fotografierea interiorului, dar trebuie sa va spun ca altarele sculptate sunt adevarate capodopere) si Biserica Sf. Simeon.

Zadar 9136

Biserica Sf. Donat (sec. IX)

Zadar 9134

Vestigiile romane

Zadar 9137

Biserica Sf. Maria

Zadar 9115

Catedrala Sf. Anastasia(sec. XII)

     Orasul vechi este inconjurat de ziduri de aparare construite de venetieni in secolul XVI si consolidate la sfarsit de secol XIX. Aceste ziduri contin inca portile medievale.

Zadar 9131

     Acum, strazile orasului vechi sunt pline de tarabe cu souvenir-uri, magazine de renume, terase, pictori care-si asteapta clientii, persoane care executa tatuaje cu henna si vanzatori de inghetata sau porumb copt. Atmosfera este placuta, oamenii relaxati si privelistea superba, lucruri care fac din Zadar un oras perfect pentru turistii care vor sa evadeze din viata lor cotidiana si un oras in care m-as intoarce oricand cu placere.

Zadar 9145

     Mai multe fotografii puteti gasi in albumul alaturat.

Repost 0
15 juin 2011 3 15 /06 /juin /2011 04:52

     Astazi, iubi m-a intampinat cu un buchet de flori care abia incapea pe usa (multumirile noastre doamnei de la Dorothy, care face intotdeauna buchete minunate). Nu-i asa ca e frumos?

 

flori 9010

 

flori 9013

 

flori 9012

 

flori 9011

Repost 0