Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Présentation

  • : Le blog d'Anaxor
  • Le blog d'Anaxor
  • : impresii, calatorii, fotografii si tot ce-mi mai trece prin cap
  • Contact

Recherche

Liens

21 juin 2017 3 21 /06 /juin /2017 14:16

Un film brutal despre istoria scaviei umane.

In alta ordine de idei, va recomand sa vizionati Equilibrium. E despre o alta forma de scalvie...

Repost 0
21 février 2016 7 21 /02 /février /2016 17:38
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne
Japan Impact 2016 / Lausanne

Astazi am ajuns la conventia de la Lausanne a fanilor anime si manga si nu pot spune decat ca mi-a placut foarte mult. Au avut de toate: merchendise, proiectii, ateliere, concerte, cosplay, aleea artistului, maid cafe si chiar un tatoo artist. Ne-am plimbat peste tot, am ascultat muzica buna (o parte din concertul semi acustic al celor de la Neko Light Orchestra), ne-am odihnit la Maid Cafe, unde Piticot si-a bagat amadoua mainile in crema de la cupcakes si mi-a furat jumatate din ceai :) , am admirat costumele celor care se plimbau pe langa noi, printre care doua Chi absolut adorabile, mama si fiica si am reusit in sfarsit sa-mi fac un portret in stil manga. Multumesc Tim Fischer! Singurul regret e ca nu am ajuns la concursul de cosplay, deoarece era foarte multa lume. Cei care se ocupau cu securitatea evenimentului erau prezenti peste tot si m-am distrat teribil cand mi-au controlat geanta umflata si cu aer suspect, iar cand au deschis-o n-au gasit decat... scutece :P Au fost oameni de toate varstele: elevi, studenti, parinti cu bebelusi in carucioare, bunici cu ochii-n patru dupa nepoti. Ce mai, m-am simtit in largul meu de cand am intrat pe usa. Daca pot, la anu' repet experienta.

Repost 0
8 juillet 2013 1 08 /07 /juillet /2013 11:05

Sasha 9846 Sasha 9847

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

      A fost odata, nu tare demult, un catel care a plecat sa se joace si s-a pierdut. Cum nu-si mai gasea drumul spre casa, a hoinarit o vreme pana a ajuns intr-un sat care i s-a parut mai primitor. Acolo, se strecura pe sub garduri in curtile oamenilor, doar-doar si-o gasi un nou camin.

      Din pacate, nimeni nu dorea acest catel, asa ca nimeni nu i-a dat de mancare, iar catelul nostru, slabit si speriat, s-a ascuns in niste tufe. Nu dupa multa vreme, a venit o ploaie mare, cu tunete si fulgere, iar bietul catelus tremura ud leoarca, cand a fost vazut si luat acasa de doi oameni carora li s-a facut mila sa-l tot vada atat de slab si necajit.

      Din seara aceea, catelusul nostru a primit un nume si un adapost. Dar intr-o zi, zburdalnic cum era, s-a apropiat prea tare de castronul cu mancare al dulaului familiei si a fost “pus la punct” destul de dur, necesitand ingrijiri medicale in urma muscaturilor.

      Acest incident nu a lasat urmari, catelul nostru revenindu-si repede si ramanand la fel de jucaus si iubitor. Dar ca acest lucru sa nu se mai intample, au trebuit gasiti noi stapani care sa-i ofere un camin permanent.

      In ajutorul catelului nostru au sarit oamenii inimosi de la Nuca, care au cautat in lung si-n lat pana ce au gasit familia potrivita, tocmai in Germania.

      Si astfel, catelul nostru si-a continuat viata fericit, alaturi de noii sai prieteni, care-l iubesc si il rasfata cat e ziua de lunga.

 

69557 373859219365958 2059916073 n  534121 445612888857257 829900052 n

Repost 0
16 octobre 2011 7 16 /10 /octobre /2011 18:09

 

     Ca in fiecare an, luna octombrie gazduieste weekend-ul in care are loc traditionalul team building la Transycons, weekend in care colegii (sefi si angajati) se aduna cu mic, cu mare, insotiti de sotii / soti / prieten / prietena / copil / catel, pentru a se distra ca o mare familie.

     Anul acesta am fost gazduiti la Casa Morar, unde am petrecut de zor, cu gratare, concursuri, mere si nuci, plimbare si muzica rock, intr-un peisaj superb.

team-building-2011 9398

     Daca in prima seara s-a lasat cu relaxare in jurul focului, de a doua zi ne-am impartit pe echipe si ne-am straduit sa castigam. La concursul de logica am luat cu totii punctaj maxim, ca doar suntem adulti atotcunoscatori , asa ca a trebuit sa ne bazam pe talentul artistic si indemanarea de mimi pentru a ne departaja.

     Cu totii a trebuit sa pregatim interpretarea proprie dupa "C.F.R", de I.L. Caragiale, iar brain storming-ul a generat idei una si una.

     Echipa nr. 1 a fost prima care a avut ocazia de a smulge zambete si aplauze din partea juriului, dar si a concurentei.

team-building-2011 9408

team-building-2011 9406

     Echipa nr. 2 a expus propria viziune asupra scenetei, alegand sa foloseasca drept scena barul din spatele juriului.

team-building-2011 9412

team-building-2011 9416

     Echipa nr. 3 a adus un element nou, prezentand pe fundal gandurile personajelor...

team-building-2011 9423

team-building-2011 9422

... si au reusit chiar sa-si bage povestitorul sub masa... la propriu!

                                                team-building-2011 9417

     Echipa nr. 4 a avut aceeasi idee, dar a prezentat-o in maniera proprie ...

team-building-2011 9431

team-building-2011 9427

team-building-2011 9435

team-building-2011 9437

team-building-2011 9440

     Publicul a fost din ce in ce mai inflacarat, pe masura ce echipele isi etalau taletul.

team-building-2011 9424

     Proba de mim a fost solicitanta, juriul exigent, iar la sfarsitul serii doua echipe erau la egalitate, fiind necesara o proba de baraj. Dupa ce s-a trecut si prin emotiile departajarii, s-a anuntat clasamentul final:

- pe locul IV, echipa nr. 1

- pe locul III, echipa nr. 2

- pe locul II, echipa nr. 4

- pe locul I, echipa nr. 3

     Iata-i pe fericitii castigatori:

team-building-2011 9443

     Per total, a fost un weekend deosebit de relaxant, in aer liber, la o pensiune primitoare, in compania "gastii nebune", care-mi e atat de draga .

     Aaa, uitam! Tanara generatie ne-a fost alaturi si ne-a sustinut, impreuna cu mami.

team-building-2011 9458

Repost 0
15 juin 2011 3 15 /06 /juin /2011 04:52

     Astazi, iubi m-a intampinat cu un buchet de flori care abia incapea pe usa (multumirile noastre doamnei de la Dorothy, care face intotdeauna buchete minunate). Nu-i asa ca e frumos?

 

flori 9010

 

flori 9013

 

flori 9012

 

flori 9011

Repost 0
5 décembre 2008 5 05 /12 /décembre /2008 22:37


          Ei bine, daca acum vreo doua luni ma plangeam de un exces de energie concretizat cu inceperea doctoratului, acum am ajuns la extrema cealalta : nu mai am vointa nici macar sa ma ridic din pat dimineata, mersul la lucru a devenit un chin (exprimat printr-o relativa ineficienta, fiind prezenta mai mult fizic), iar concentrarea a atins nivelul minim, cea mai banala conversatie transformandu-se intr-o proba de baraj. Nu mai reusesc sa fac nici ceea ce imi place... din nefericire pentru altii. M-am chinuit zilele astea sa mai traduc cate ceva si n-am reusit sa leg doua fraze coerente (imi cer scuze celor care asteapta un nou episod dintr-o anumita serie... se pare ca Mosul n-a tinut cu ei anul asta).

          Mi s-a spus ca sufar de « sindromul primului an de munca »... O fi adevarat, nu zic nu, dar de ce mi se intampla numai mie ? Parca ceilalti colegi nu sunt atat de plouati... 

          Am mai fost diagnosticata cu « sindromul sarbatorilor de iarna ». Aici tin sa va contrazic ! Craciunul m-a deprimat intotdeauna, asa ca in perioada aia sunt deosebit de activa, ca sa nu pic in butoiul cu melancolie. N-as putea spune cu exactitate de ce ma simt asa de sarbatori, dar un lucru e sigur : ma deprim si pace ! Maybe I should get my head examined... who knows...

          Dar, in mod paradoxal si in ciuda totalei lipse de energie, seara sunt atat de fresh incat nu pot dormi ! Sa nu ma intelegeti gresit, sunt fresh in sensul ca ma foiesc de colo colo ca iepurasul din reclama Duracell, dar asta nu inseamna ca fac ceva. Pur si simplu imi schimb locul de pe pat pe scaun (tur-retur).

          In speranta ca nu i-am sacait prea mult pe cei din jur (gomen), astept parerea unui diagnostician priceput in astfel de afectiuni subite, precum si o schema terapeutica eficienta, ca sa pot trece cu bine in anul care bate la usa.

 

PS: Sper sa nu ma trezesc maine cu o padure intreaga de nuiele la usa…

Repost 0
21 novembre 2008 5 21 /11 /novembre /2008 21:55

We all gathered, big and small, in order to prepare a surprise party for our friend, Alin.

 

Unfortunately, the party boy wasn't too surprised...

 

 

Nevertheless, we expressed our best wishes,

 

 

then the cake came and things started to heat up, since cutting it required carefull planning, plenty of concentration

and good advisors.

 

 

The cake was delicious and unleashed the beasts within...

 

 

so we played "dress the girl".

 

The boys analyzed the problem,

 

 

 

got creative

 

 

and so masterpieces were born

 

 

and people bonded.

 

 

But then, things got out of hand

 

 

and turned violent...

 

 

Fortunately, we had Alin's blessing

 

 

and all of us got home safely.

 

The End!

Repost 0
1 octobre 2008 3 01 /10 /octobre /2008 11:25
       Nu stiu voi cum sunteti, dar eu cand n-am ce face incep sa ma gandesc (prea mult, uneori) la tot ce-am realizat pana acum in viata, la ce-am vrut sa fac si n-am facut, la ce mi-ar place sa obtin in cotinuare si la modul in care voi reusi sa ajung pana acolo...
       Ei bine, fiind in concediu (moment prielnic introspectiei si retrospectiei), am ajuns la concluzia ca vreau mai mult, mult mai mult, de la mine si ca n-ar strica sa-mi continui studiile cu un mic... doctorat. Zis si facut! Am fost la profesor, ne-am stors reciproc creierii pana am gasit o tema adecvata "mintilor luminate", m-am agitat sa-mi pun dosarul la punct, am sters praful de pe cunostiintele mele de engleza si franceza pentru testul de limba, am alergat dupa poze, lucrez intens la proiectul lucrarii (pe care trebuie sa-l predau saptamana viitoare), ma pregatesc pentru inscriere, etc.
       S-ar crede ca, dupa atata agitatie, ar trebui sa fiu multumita. Ei bine, nu! Simt ca n-am dat tot ce pot, ca mai am rezerve pe care nu le-am folosit, ca sunt enorm de multe lucruri pe care nu le stiu, dar pe care vreau sa le cunosc, ca sunt un fel de Emiya Shirou feminin care nu a descoperit inca de ce este capabila.
       Acestea fiind spuse, wish me luck, pentru ca voi avea nevoie! 
Repost 0